Sonetul 666 (parodie după Şexpir)
Privesc din ceruri fără vreun regret
Văzând că nu mă uită muritorii.Au nu m-au proclamat Suprem Poet?
Au nu mi-e versul etalon de glorii?
Trecut-au Roma şi iluştrii greci,
Egiptul şi Sumerul. Toţi vor trece.
Oceane vor seca în veci de veci,
Dar versul meu nicicând nu va să sece.
Şi totuşi, spre Poetic Paradis,
De patru seculi zac în Purgatoriu,
Cu surzi de rând de birocraţi închis...
O, vă suplic, Divin Auditoriu,
Primiţi-mă în rai, şi româneşte
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu