Totalul afișărilor de pagină

duminică, 20 martie 2011

Pilde

PILDE !!!
Într-o dimineaţă, stăpânitorul unei cetăţi fu trezit de nişte strigăte care se auzeau din piaţă: „Hai la mere! Mere dulci cum n-aţi mai gustat!”. Ridicându-se indispus din pat şi privind pe fereastră, văzu un târgoveţ ce vindea, într-adevăr, mere, înconjurat de o mulţime de muşterii. „Trebuie să fie tare bune merele alea”, îşi spuse mai-marele cetăţii şi, făcându-i-se poftă, îl chemă pe primul său sfetnic şi îi porunci: „Ia cinci galbeni şi mergi în piaţă să cumperi mere de la târgoveţul acela”. Primul sfetnic îl chemă pe paharnic şi îi spuse: „Uite patru galbeni, du-te şi cumpără mere”. Paharnicul se adresă, la rândul său, stolnicului: „Poftim trei galbeni, de care să cumperi mere de la târgoveţul acela”. Stolnicul îl chemă pe primul străjer, îi dădu doi galbeni şi îl trimise în piaţă. Acesta dădu un galben unui străjer din subordine, iar acela se duse la târgoveţ şi îi luă la rost: „Hei, ce tot strigi aşa ? Ai tulburat somnul mai-marelui cetăţii, iar drept pedeapsă mi-a poruncit să-ţi confisc căruţa asta cu mere”. Zis şi făcut. Întors la şeful său, străjerul se lăudă: „Am făcut un târg nemaipomenit. Cu un galben am cumpărat o jumătate din căruţa cu mere a tărgoveţului”. Primul străjer merse la stolnic: „M-am târguit şi, cu cei doi galbeni pe care mi i-ai dat am reuşit să cumpăr un sac cu mere!”. Stolnicul - repede la paharnic: „Cu trei galbeni am luat o tolbă întreagă cu mere”. Paharnicul dosi jumătate din cantitate şi apoi merse la primul sfetnic: „Iată, cei patru galbeni mi-au ajuns doar pentru o jumătate de tolbă cu mere”. Iar primul sfetnic se înfăţişă dinaintea stăpînitorului cetăţii şi glăsui: „Măria ta, iată, am îndeplinit porunca. Numai că de acei cinci galbeni n-am reuşit să târguiesc decât cinci mere”. Mai-marele cetăţii muşcă dintr-un măr şi cugetă: „Hmmm… Cinci mere pentru cinci galbeni… scump, foarte scump! Şi, cu toate astea, târgoveţul acela avea o mulţime de cumpărători. Înseamnă că lumea o duce bine, are bani. Ia să măresc eu birurile!”
vase


LAURA

Un soldat american,inainte de a pleca pe front, s-a dus la biblioteca si a cerut o carte. Era o carte de poezii. A citit cartea care a avut un impact foarte mare asupra sa. Dar ce l-a impresionat mai mult decat cartea erau comentariile pe care cineva le scrisese pe marginile paginilor. Cartea fusese donata bibliotecii de catre persoana care scrisese comentariile. Asa ca numele si adresa ei erau scrise pe carte. Plecat pe front, a decis sa-i scrie acestei doamne. I-a spus cat de mult l-a impresionat cartea si ce impact au avut comentariile pe care ea le scrisese pe marginile cartii. Si ea i-a scris inapoi. Asa au inceput sa corespondeze si, cu cat isi scriau, relatia lor devenea din ce in ce mai puternica. Intr-una din scrisori, el i-a scris si a rugat-o sa-i trimita o fotografie. Ea i-a spus ca daca se simte apropiat de ea si daca dragostea lui este adevarata, nu va conta cum arata. Asa ca nu i-a trimis nicio fotografie. Cand s-a terminat razboiul si el s-a intors in SUA, si-au dat intalnire in New York, in Grand Central Station. Ca sa se recunoasca, ea l-a rugat sa tina cartea in mana, iar ea va avea un trandafir. Asa ca in acea zi, intr-un loc imens, un soldat venit de pe front, cu o carte in mana cauta o femeie cu un trandafir in mana. Va dati seama ce asteptari avea? Era pe punctul de a-si gasi sufletul pereche, femeia pe care o iubea dar pe care nu o vazuse niciodata. Asteptand, a vazut o fata superba, imbracata intr-o rochie verde, care-l privea atent. Ea s-a indreptat catre el si. era minunata. Era dincolo de orice imaginatie. Iar el s-a uitat si a vazut ca ea nu avea niciun trandafir. Langa el s-a oprit o doamna in varsta. Avea un trandafir in mana. Va puteti imagina? Tanara superba si doamna care nu arata foarte bine, dar cu un trandafir in mana. Si nu era frumoasa, chiar destul de urata si imbatranita. Persoanei cu trandafirul ii stia sufletul de care se indragostise. Asa ca s-a indreptat spre doamna urata cu trandafirul, in timp ce tanara frumoasa s-a oprit la cativa pasi de el, l-a privitsi l-a intrebat: - Vii cu mine soldat? Iar inima lui era sfasiata. Decizii. Alegeri. S-a gandit un minut. Si in timp ce tanara se indeparta de el, el a ales: si-a continut drumul catre persoana in varsta care tinea trandafirul in mana, s-a apropiat de ea si i-a zis: - Buna ziua, si a invitat-o la cina. Iar aceasta i-a spus: - Fiule, nu stiu ce se intampla aici, dar tanara imbracata in verde care tocmai a trecut pe langa tine, m-a rugat sa tin in mana acest trandafir si mi-a spus ca, daca vei veni la mine, sa-ti spun ca te asteapta la restaurant.


LAURA

Un tânăr inteligent, însetat de cunoaştere şi înţelepciune, studiase fizionomia — ştiinţa deducerii temperamentului din înfăţişarea exterioară. Studiile sale, care duraseră şase ani, au avut loc în Egipt şi l-au costat multe sacrificii, departe de casă. Dar, în cele din urmă, îşi termină examenele cu rezultate excelente. Plin de mândrie şi de bucurie călători înapoi acasă. Se uita la toată lumea întâlnită pe drum cu ochii ştiinţei sale şi, pentru a-şi lărgi cunoaşterea, citea expresiile de pe faţa tuturor oamenilor pe care îi întâlnea. Într-o zi întâlni un om a cărui faţă era marcată de şase calităţi: invidie, gelozie, lăcomie, pizmă, zgârcenie şi lipsă de consideraţie. „Dumnezeule, ce expresie monstruoasă! N-am mai văzut şi n-am mai auzit niciodată aşa ceva! Mi-aş putea verifica teoria aici.” În timp ce se gândea la asta, străinul se apropie cu o înfăţişare prietenoasă, binevoitoare şi modestă, spunând : „O, şeicule. E deja foarte târziu şi satul următor e departe. Coliba mea e mică şi întunecoasă. Dar te voi purta pe braţele mele. Ce onoare ar fi pentru mine dacă te-aş putea considera oaspetele meu pentru această seară. Şi ce fericit aş fi în prezenţa ta!” Uimit de aceasta, călătorul se gândi în sine : „Ce uluitor! Ce diferenţă între vorbirea străinului şi îngrozitoarea expresie de pe chipul său!” Acestă revelaţie îl înspăimântă foarte mult. Începu să se îndoiască de lucrurile pe care le învăţase în ultimii şase ani. Ca să fie mai sigur, acceptă invitaţia străinului. Omul îl servi pe învăţat cu ceai, cafea, suc de fructe, pastramă şi pipă. Îşi copleşi oaspetele cu blândeţe, atenţie, bunătate şi politeţe. Timp de trei zile şi trei nopţi, gazda reuşi să îl ţină pe călătorul nostru acolo. În cele din urmă, învăţatul fu capabil să opună rezistenţă politeţii gazdei sale. Decise cu fermitate să îşi continue călătoria. Când veni vremea să plece, gazda îi înmână un plic şi spuse: „O, stăpâne. Iată nota ta de plată” „Ce notă de plată?” întrebă surprins învăţatul. La fel de repede cum îşi poate scoate cineva sabia din teacă, gazda îşi arătă dintr-o dată adevărata sa faţă. Îşi încreţi sprâncenele cu asprime şi strigă cu o voce mânioasă: „Ce nesimţire! Dar ce gândeai, când ai mâncat de toate aici? Ai crezut că este totul gratis?” Auzind aceste cuvinte, învăţatul îşi veni, brusc, în simţiri. Fără să spună un cuvânt, deschise scrisoarea. Acolo văzu că tot ce mâncase şi nu mâncase i se taxa de o sută de ori mai mult. Nu avea nici măcar jumătate din banii ce i se cereau. Forţat de împrejurări, coborî de pe calul său şi i-l dădu gazdei. Apoi îşi scoase hainele de călătorie şi porni pe jos. Ca în extaz, se înclină la fiecare pas. De departe, putea fi auzit spunând : „Mulţumescu-ţi ţie, Doamne, mulţumescu-ţi ţie, Doamne. Cei şase ani de studiu n-au fost în van!”


LAURA

"A fost odata ca niciodata un biet lustragiu care isi castiga existenta, da, ati ghicit, lustruind pantofii domnilor care intrau si ieseau dintr-o cladire impozanta din centru. Niciodata nu stiuse exact ce cladire este aceea in fata careia lucra de ani de zile, poate ere o banca, poate era o bursa, poate vreun minister important, insa domnii bine imbracati care intrau acolo opreau adeseori la el pentru a-si lustrui pantofii. Lustragiul nostru era priceput in ceea ce facea, folosea numai crema de pantofi de cea mai buna calitate si era vesel si optimist. Intr-un cuvant era multumit cu munca lui, iar clientii lui la fel, asteptandu-si rabdatori randul la lustruit. Intr-o zi insa s-a oprit la el un client nou, mai deosebit de ceilalti care l-a intrebat prietenos: 'Ce faci aici? Ce-i cu tine asa de vesel? Nu ti-a spus nimeni de criza financiara?' Ce-i drept nu-i spusese nimeni, nici unul dintre domnii aceia bine imbracati care intrau in banca sau ce-o fi fost acolo, probabil toti la curent cu criza. 'Poate nu le pasa de tine sau poate n-au avut suflet sa iti spuna, insa criza financiara e pe drum si ne va afecta absolut pe toti, nu va scapa nimeni, nici macar tu un biet lustragiu. Asa ca daca ai un dram de minte iti iei masuri din timp, ca sa nu fi luat pe nepregatite. Aceasta e meseria mea, sunt expert, stiu ce vorbesc.' Dupa plecarea domnului binevoitor lustragiul nostru ramase pe ganduri. Poate ca intradevar nici unul dintre clientii lui nu il considerase demn sa il puna la curent cu criza financiara. Noroc cu domnul cel prietenos care ii voia binele. Asa ca lustragiul a inceput sa ia masuri incat sa nu fie luat pe nepregatite de criza financiara. Pentru inceput folosea mai putina crema de pantofi si mai de proasta calitate. Apoi a inceput sa aloce mai putin timp fiecarui client - dupa cum se spune, 'time is money'. A inceput sa socializeze mai putin cu acestia, criza e criza, nu mai e timp de 'smalltalk'. Preocupat de criza financiara devenise ingandurat, tacut si isi facea treaba de mantuiala. Asa ca incetul cu incetul clientii care fideli carora le placeau veselia si calitatea muncii lustragiului au inceput sa se rareasca. Iar lustragiul nostru cu fiecare client pierdut era multumit intr-un fel ciudat ca domnul cel binevoitor a avut dreptate. "Ce m-as fi facut daca expertul nu m-ar fi prevenit la timp? Acum as fi fost probabil luat pe nepregatite de criza financiara."


LAURA

Un barbat si o femeie erau casatoriti de peste 60 de ani. Ei impartaseau totul si discutau despre orice. Nu aveau secrete unul fata de celalalt, cu exceptia unei cutii de pantofi pe care femeia o tinea pe dulapul ei de haine, si, despre care l-a atentionat pe sotul ei sa nu o deschida sau sa intrebe de ea vreodata. In toti acei ani, el nici nu s-a gindit la cutie, dar intr-o zi, batrinica se imbolnavi foarte tare si doctorii ziceau ca nu prea mai are sanse sa traiasca. Incercind sa puna toate lucrurile in ordine, batrinelul a luat cutia de pantofi de pe dulap si a pus-o linga patul sotiei sale.. Era si ea de acord ca venise timpul sa afle si sotul ei ce era in acea cutie. Cind a deschis-o, in cutie erau doua papusi crosetate si o gramada de bani, in total vreo 25.000 de dolari. El a intrebat-o despre continutul acestei cutii. „Cind ne-am casatorit, zise ea, bunica mea mi-a spus ca secretul unei casatorii este sa nu te certi niciodata. Spunea ca intotdeauna cind ma suparam pe tine, sa tac din gura si sa crosetez o papusica...” Batrinelul era atit de impresionat, incat abia isi putea stapani lacrimile. Doar doua papusi erau in cutie! Ea fusese suparata numai de doua ori in toti acesti ani in care au trait impreuna. Nu mai putea de fericit! „Iubito, spuse el, inteleg existenta papusilor, dar toti acesti bani?” ”Oh, zise ea, acestia sunt banii pe care i-am obtinut din vinzarea papusilor...


LAURA

Intr-o zi, vecinul nostru de bloc si-a luat un aparat de aer conditionat. Era un zaduf ingrozitor, dar noi n-aveam aparat de aer conditionat si nici bani ca sa ne cumparam unul. Sufeream de caldura si de invidie. Aveam insa o biblioteca. Ne-am uitat in ea si am scos cugetarile lui Seneca. Am citit de acolo o pagina-doua despre bine si sensul vietii si, desi cald tot ne era, nu l-am mai invidiat pe vecin. Ceva mai tarziu, vecinul si-a deschis un butic si a inceput sa umble imbracat la costum la patru ace. Noi - tot cu blugi. Nu-i nimic - ne-am zis linistiti, citind un capitol din Etica lui Spinoza. Apoi vecinul a aparut deodata intr-un Megane argintiu. Noi n-aveam nici bicicleta, dar l-am dispretuit citind din Phaidon al lui Platon. Mai tarziu, vecinul a schimbat Meganul pe Mertan. Nu ne-a pasat, caci si noi il schimbaseram deja pe Platon cu Aristotel. Si-a luat si un 4x4, cel mai mare de pe strada. Noi l-am luat pe Marcus Aurelius, care ne-a facut sa zambim impacati. A mai trecut o vreme si vecinul si-a luat nevasta noua: blonda, frumoasa, tanara. Noi - tot cu cea veche, dar am luat Evanghelia dupa Ioan. Vecinul si-a imbracat soata cu o garderoba intreaga si cu blanuri, basca bijuteriile. Noi ne-am imbracat spiritul citind din Eclesiast. In fine, vecinul s-a mutat intr-o vila la sosea cu gard mare, bodigarzi si piscina. Am rezistat si de data aceasta eroic citind Richard III. A urmat o a doua vila - la munte. Dupa ce am vazut-o, ne-am consolat cu Macbeth. O a treia - la mare: am recurs la Invierea lui Tolstoi, al carei efect l-am consolidat cu Ghilgames, Ghandi si Declaratia de iubire a luiGabriel Liiceanu. Ne-am simtit cu mult mai bine. L-au dat la televizor la o emisiune foarte populara. Ne-am stapanit emotia cu oportie de Caragiale. L-au dat a doua oara cu mare succes: am fi suferit daca nu ne-ar fi ajutat Ananda Coomarasvamy, Cartea lui Iov si Cazul Wagner al luiNietzsche. Asa a trecut ceva mai mult timp... Vecinul isi lua case, masini, iahturi, gagici. Noi raspundeam cu Balzac, Thomas Mann, Hegel, Berdiaev. Lupta era stransa, dar echilibrata. In sfarsit, intr-o zi l-au aratat cu catuse la maini, umflat de PNA. Am rasfoit atunci fericiti Apocalipsul. Dar peste vreo doua saptamani, vecinul nostru era eliberat si chiar si-a anuntat candidatura pe listele unui partid majoritar.. Scarbiti, ne-am uitat in biblioteca. N-am mai vazut nimic. Ne-am uitat pentru a doua oara. Nu ne-a venit sa credem. Pentru a treia oara ne-am uitat cu atentie. Acelasi rezultat: citiseram toate cartile. Si atunci ne-a cuprins invidia...


LAURA

„Cele 23 răspunsuri ale Maicii Tereza de Calcuta 1. Care este cea mai frumoasă zi ? - Astăzi 2. Care este cel mai uşor lucru de făcut ? - Să greşeşti 3. Care este cel mai mare obstacol ? - Teama 4. Care este cea mai mare greşeală ? - Abandonul 5. Care este rădăcina tuturor relelor ? - Egoismul 6. Care este distracţia cea mai plăcută ? - Munca 7. Care este cea mai grea înfrângere ? - Descurajarea 8. Cine sunt cei mai buni profesori ? - Copiii 9. Care este cea dintâi necesitate ? - Să comunici 10. Ce anume te face cel mai fericit ? - Să fii util celorlalţi 11. Care este cel mai mare mister ? - Moartea 12. Care este cel mai rău defect ? - Proasta dispoziţie 13. Care este omul cel mai periculos ? - Mincinosul 14. Care este sentimentul cel mai păgubos ? - Ranchiuna 15. Care este cel mai frumos cadou ? - Iertarea 16. Care este lucrul cel mai necesar ? - Căminul 17. Care este drumul cel mai scurt ? - Calea cea dreaptă 18. Care este cea mai importantă senzaţie ? - Pacea interioară 19. Care este cea mai eficientă apărare ? - Optimismul 20. Care este cea mai mare satisfacţie ? - Datoria împlinită 21. Care este cea mai puternică forţă din lume ? - Credinţa 22. Care sunt persoanele cel mai necesare ? - Părinţii 23. Care este cel mai frumos lucru dintre toate ? - Dragostea ”


LAURA

Proverbe chinezeşti Sunt necesari doi ani ca să înveţi să vorbeşti şi toată viaţa ca să înveţi să taci. Nu vă înghesuiţi în faţă, dar nici nu rămâneţi în urmă. Averea este pentru viaţă ceea ce este roua pentru iarbă. Drumul datoriei este întotdeauna aproape, însă omul îl caută departe de el. Lasă întotdeauna un mic loc greşelii. Nefericirea nu intră niciodată decât prin uşa pe care i-o laşi deschisă. Lumea este o mare, inima noastră un mal. Este deştept cel care îi cunoaşte pe ceilalţi. Cunoaşterea propriei ignoranţe este cea mai bună parte a cunoaşterii. Inimile cel mai apropiate nu sunt acelea care se ating. Să fii om este uşor, să fii un om este dificil. Nu vă temeţi să fiţi lenţi, temeţi-vă să rămâneţi în urmă. Cel care pune o întrebare poate fi prost cinci minute, cel care nu o pune este toată viaţa. Poarta închisă cel mai bine este cea care nu poate fi lăsată deschisă. Oricât de ageră îţi este privirea, tot nu poţi niciodată să îţi vezi spatele. Uneori, mai mult valorează critica unui singur om decât asentimentul a o mie de oameni. Apa revărsată e greu de adus înapoi. Cel ce are dreptate, n-are nevoie să ridice vocea. Dacă nu vrei să se ştie, e mai bine să n-o faci. Un prieten este un drum, un duşman este un zid.


LAURA

Un ateu se plimba prin padure minunandu-se de frumusetile naturii: Ce copaci impresionanti! Ce rauri cristaline! Ce animale frumoase! La un moment dat, in timp ce se relaxa, omul aude in spatele lui zgomote ciudate. Cand se intoarce vede un urs ca-n povesti: mare, frumos, sanatos si cu pofta de mancare. Ingrozit, ateul o ia la fuga, insa ursul avea conditie fizica asa ca il urmeaza constiincios.... Tipul era atat de ingrozit incat la un moment dat se impiedica si cade. Ursul il apucase deja de un picior asa ca omul, paralizat de frica, racneste: - Doamneeee!!!.. In secunda urmatoare, timpul se opri, ursul ingheta in pozitia in care se afla, padurea ramase neclintita si o lumina se revarsa din cer. Tipul, socat, auzi o voce: - Mi-ai negat existenta toata viata, le-ai explicat si altora ca sunt un mit, ai pus toata creatia Mea pe seama intamplarii cosmice... vrei acum sa te salvez? Pot eu sa te consider credincios cu adevarat? Ateul se uita fix in lumina si raspunse: - As fi ipocrit sa Iti cer brusc sa ma consideri credincios, dar poate ai reusi intr-un fel sa devina ursul crestin? - Foarte bine, raspunse vocea. Lumina disparu, zgomotul padurii reveni. Ursul il elibera din ghearele sale, isi impreuna labele din fata si spuse: - Doamne, binecuvinteaza aceste bucate.Amin


LAURA

„Activitatea învinge frigul, repausul învinge căldura” Lao Tse „Toţi suntem în vizită în acest moment şi loc. Suntem doar în trecere. Am venit să observăm, să învăţăm, să creştem, să iubim şi să ne întoarcem acasă.” Zicătoare aborigenă australiană „La început sunt mici, dar în curgerile lor devin mai puternice şi mai profunde, şi odată ce au pornit, nu mai fac în niciun fel, cale-ntoarsă. Aşa se întâmplă cu râurile, cu anii, cu prietenii.” Vechi verset sanscrit „Frumuseţea nu este un atribut al lucrurilor în sine. Există doar în mintea celor care le contemplă.” David Hume „Cei ce visează ziua, cunosc multe lucruri, care le scapă celor care visează doar noaptea.” Edgar Allan Poe


LAURA

"Problema lumii este că proştii sunt încrezători, iar deştepţii sunt plini de dubii." Bertrand Russel "Istoria ne arată că nimic nu-i aşa de uşor de asuprit şi aşa de greu de emancipat ca ignoranţa. Aşadar ea devine inamicul dublu al civilizaţiei: prin servilitate ea este prada tiraniei, iar prin credulitate ea este duşmanul luminării." Lemuel L.Washburn "Se poate investi foarte multă inteligenţă în ignoranţă." Saul Bellow "Poţi să înoţi toată ziua în Marea Cunoaşterii şi tot să ieşi complet uscat. Majoritatea oamenilor fac astfel." Norman Juster "Cel mai violent element al societăţii este ignoranţa" Emma Goldman "Este imposibil să învingi, într-o discuţie cu un om ignorant." William G. McAdoo "Niciun drog, nici măcar alcoolul, nu provoacă relele fundamentale ale societăţii noastre. Dacă vrem să aflăm care este sursa problemelor noastre n-are rost să testăm prezenţa drogurilor, ci a prostiei, a ignoranţei, a lăcomiei şi a iubirii de putere." P.J. O'Rourke "Dacă eşti sincer nu înseamnă că nu eşti prost." Charles F. Kettering "Nu ignoranţa, ci ignoranţa cu privire la ignoranţă este moartea cunoaşterii." Alfred North Whitehead


LAURA

„Un om care are un ceas, ştie cât e ora. Un om cu două ceasuri nu e niciodată sigur.” „Privește viața prin parbriz, nu prin geamul din spate al mașinii.” „Oamenii se pot îndoi de ceea ce spui, dar vor crede ceea ce faci.” „Fi bun cu ceilalți când urci pentru că vei avea nevoie de ei la coborâre.” „Nu te explica. Prietenii tăi n-au nevoie de asta, iar dușmanii nu te vor crede.” „În căutarea răzbunării, sapă două morminte — …unul pentru tine.” „Curajul nu e lipsa fricii, ci virtutea de a acționa chiar dacă te temi.” „Cel mai bun mod de a prezice viitorul este să-l creezi.”


LAURA

"Buturuga mica rastoarna carul mare" spune un vechi proverb românesc care si-a dovedit în repetate rânduri valabilitatea. Se vede treaba ca a ajuns chiar si la urechile unei buturugi adevarate, care s-a si grabit sa-l puna în aplicare. Asa ca atunic când a aparut primul car, s-a si pus în calea lui, sa-l rastoarne, sa-i rupa roata si mai ales sa-l umileasca în public. :twisted: Dar vedeti dumneavoastra, tocmai fusesera vremuri tulburi, cu ploi abundente si întreg drumul era plin de mocirla. Prin urmare, când roata carului a trecut peste buturuga, nu numai ca nu s-a rupt, carul nu s-a rasturnat, dar buturuga a fost complet îndesata în noroi. :shock: Morala: "Sa nu te pui cu unul mare, când nu stii ce pamânt ai sub picioare"

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu