Azi, 11 Martie, implinesc 43 de ani!Mie nu imi vine sa cred parca vorbesc despre altcineva...nu simt acest lucru pentru ca ma simt mereu tanara. Totusi...in acest an au inceput urarile de la multi ani si cadourile... inainte de ziua mea...E important ca astazi este ziua mea, o zi minunata ca mine...asa mi-a spus cineva dimineata!Totusi trista deoarece sotul meu este foare departe si nu-mi poate fi alaturi,imi lipseste,imi lipseste enorm de mult...
4 iunie,2012
vineri, 27 iulie 2012
marți, 4 octombrie 2011
duminică, 20 martie 2011
" Din suflet pentru suflet "
*Uneori te poti rani mai tare daca ti-e teama sa nu fii ranit…
*Sa simti in fiecare zi, orice s-ar intampla, ca dincolo de nori, dincolo de ziduri, de oameni, spioni sau lei, dincolo de tacerea cea mai grea, Dumnezeu iti zambeste, iti da bucurie, iti apropie cerul, iti umple cu pace inima si-n tine Isi scrie caracterul cu Mana Sa!
* Ia un zambet si daruieste-l la cine nu l-a mai avut… ia o raza de soare si fa-o sa zboare unde e mereu noapte… descopera un izvor si curate pe cel murder de noroi… ia o lacrima si pune-o pe obrazul celui ce nu a mai plans… ia curajul si pune-l in inima celui ce nu stie sa lupte… descopera viata si arat-o celor ce n-o inteleg… ia speranta si traieste in lumina ei… descopera DRAGOSTEA si arat-o lumii intregi!!!
*Dincolo de perdeaua noptii, sclipesc stelele viselor, fiecare intr-o alta culoare: bucurie, incredere, speranta si dragoste. Sa iti umpli toate buzunarele sufletului ca maine dimineata inaintea soarelui, sa rasara zambetul tau…
*Cand apa curge suvoi si spala pamantul, pe tine nu te atinge. Tu esti pe Stanca… Cand soarele usuca totul si arde suflarea, pe tine nu te-ajunge. Tu stai la Umbra… Cand vantul sulfa puternic si matura zarea, tu nu esti atins. Tu esti cu Dumnezeu!!!
*Stii de ce pretuiesc eu viata? Pentru ca odata cu ea, a aparut si dragostea… Stii de ce pretuiesc eu dragostea? Pentru ca odata cu ea ai aparut si tu in lumea aceasta… Stii ce inseamna dragostea? Bunatate, fericire, indelunga rabdare, iubire, sensibilitate… Stii ce rol ai in viata aceasta? Foarte important pentru ca esti inzestrat si emani aceste calitati… Stii de ce pretuiesc eu fiinta ta? Pentru ca are un sens pe lumea aceasta…
*Dumnezeu a pus deoparte lucruri mari pentru tine! Urmează-ţi visul! Trăieşte viaţa la maxim! Apreciaz-o la adevărata valoare pentru că viaţa e fragilă şi trecătoare…
*Din întuneric, un glas te-alină, o stea îţi cântă Noapte Bună, un licurici somnu-ţi veghează, spre ţărmul viselor cărare-ţi luminează…
*Stiu Doamne că soarta omului nu este în puterea lui, nici nu stă în puterea omului când umblă să-şi îndrepte paşii spreţintă? Isus e acela care ne călăuzeşte paşii spre eternitatea Tatălui Sfânt, unde prin harul Său sperăm să ajungem şi chiar de e vremea nefavorabilă după nori, e aceeaşi soare!
*Dacă stelele mai pot dărui lumina, dacă cerul mai are lacrimi, dacă timpul mai îngăduie suflare e pentru că Dumnezeu vrea să-ţi şoptească: „Ai mare preţ în ochii Mei!”
*Dumnezeu i-a ales pe cei sărăci şi puţini ca să facă lucrarea Sa pentru că cei mulţi şi bogaţi fiind prea ocupaţi, L-au refuzat…
*Sunt fericit chiar şi în vis pentru că am o Speranţă într-un Dumnezeu care mă iubeşte… Toată dragostea şi pacea Lui să te învăluie…
*A fi puternic inseamna: a iubit pe cineva in liniste, sa radiezi de fericire atunci cand esti trist, a incerca sa ierti pe cineva cand nu merita iertarea, sa astepti atunci cand nu se asteapta nici un raspuns, a ramane calm intr-un moment de disperare, a arata bucurie cand nu o simti, a zambi atunci cand vrei sa plangi, a face pe cineva fericit chiar daca tu ai inima franta, a consola pe cineva cand cel care are nevoie de consolare esti tu. Iar asta inseamna a te increde in Dumnezeu…
*Lasa ca dragostea lui Hristos sa curga prin tine si sa se reverse peste cei care intra in contact cu viata ta. Traieste fiecare zi ca si cum ar fi ultima si tine minte ca ceea ce traiesti acum, va face diferenta in eternitate. Nu uita ca esti special, Fiu de Rege! Dumnezeu a sadit in tine ceva ce te face sa fii frumos, daca Il las pe El sa faca ceea ce a pus in tine sa creasca. Nu uita ca El a luptat si a suferit pentru tine cand tu Il tratai cu indiferenta! Acum, ca esti a Lui, nu te va pierde orice s-ar intampla, va lupta pentru tine! Pentru ca TE IUBESTE cu o dragoste vesnica…
*Cand Isus a pasit in gradina, tu ai fost motivul rugaciunii Lui, cand a privit spre ceruri, tu ai fost viziunea Lui… Ultima Lui rugaciune a fost despre tine, ultima Lui durere a fost pentru tine, ultima Lui pasiune AI FOST TU! Bucura-te, iubeste-L, asculta-L si traieste pentru CEL ce a dat TOTUL pentru tine!
*Dacã existã undeva un om mai incompetent ca mine, dar care-L cautã pe Dumnezeu mai sincer decât mine, pe acela îl va folosi Dumnezeu înaintea mea.”
*URGENT!Scuza-ma ca te incomodez ,e foarte urgent. Am un prieten care a venit de foarte departe si trebuie sa ramina undeva. Astfel, i-am indicat casa ta. Te rog primeste-l si iubeste-l. Numele Lui e Iisus Christos . Acum spune bine incet: Poti intra Doamne, eu am nevoie de Tine, curata inima mea cu Singele Tau si binecuvinteaza familia mea. Trimite la 20 persoane si Dumnezeu poate schimba viata cuiva prin tine. Daca vei refuza , aminteste-ti ! Isus a spus: “Daca ma negi intre oameni, te voi nega inaitea Tatalui.
*Incearca sa numeri stelele intr-o noapte senina ca sa vezi cat de des se gandeste Dumnezeu la tine, incearca sa numeri infinitatea de flori pe o pajiste si ai sa vezi de cate ori incearca Dumnezeu sa-ti faca bucurii, ai numarat gingasii fulgi de nea intr-o zi de iarna? de atatea ori cauta Dumnezeu sa te sustina.
*Dumnezeu e prea bun ca sa fie crud,prea intelept ca sa greseasca,prea puternic ca sa scape lucrurile de sub contro,te iubeste prea mult ca sa te paraseasca !
*Nu uita ca viata este o lupta,trebuie doar sa invingh cu un zambet lacrimile,cu intelegere cearta,cu bratele deschise pe cel ce te uraste,cu sinceritate pe cel ce te iubeste si vei vedea cum viata ta devine un drum spre fericire!
*Un zambet nu se plateste,dar valoreaza mult,dureaza un moment,dar se pastreaza in minte intotdeauna,nimemi nu-i atat de bogat incat sa nu aiba nevoie de un zambet dar nici atat de sarac incat sa nu-l poata oferi!
*Fiecare raza de soare care-ti mangaie obrazul,fiecare adiere de vant,fiecare parfum de floare,fiecare ciripit de pasare,fiecare cantac de greiere..reprezinta soapta ale tatalui ceresc,care vrea sa-ti aminteasca mereu si mereu:”Eu sunt cu tine nicidecum n-am sa te las,cu nici un chip nu te voi parasi”
*Ramai ce esti,nimic mai mult,pastreaza drumul in tacere,chiar daca lacrimi de durere,te-or poticni,nu te opri,nu spune niciodata NU si nu uita,nu esti doar tu
*Doresc ca pacea sa-ti fie prietenul cel mai bun,doresc ca increderea sa-ti fie toiagul de care sa te sprijini si iti doresc ca credinta sa-ti dea aripi sa poti zbura mai usor!
*Sa simti in fiecare zi, orice s-ar intampla, ca dincolo de nori, dincolo de ziduri, de oameni, spioni sau lei, dincolo de tacerea cea mai grea, Dumnezeu iti zambeste, iti da bucurie, iti apropie cerul, iti umple cu pace inima si-n tine Isi scrie caracterul cu Mana Sa!
* Ia un zambet si daruieste-l la cine nu l-a mai avut… ia o raza de soare si fa-o sa zboare unde e mereu noapte… descopera un izvor si curate pe cel murder de noroi… ia o lacrima si pune-o pe obrazul celui ce nu a mai plans… ia curajul si pune-l in inima celui ce nu stie sa lupte… descopera viata si arat-o celor ce n-o inteleg… ia speranta si traieste in lumina ei… descopera DRAGOSTEA si arat-o lumii intregi!!!
*Dincolo de perdeaua noptii, sclipesc stelele viselor, fiecare intr-o alta culoare: bucurie, incredere, speranta si dragoste. Sa iti umpli toate buzunarele sufletului ca maine dimineata inaintea soarelui, sa rasara zambetul tau…
*Cand apa curge suvoi si spala pamantul, pe tine nu te atinge. Tu esti pe Stanca… Cand soarele usuca totul si arde suflarea, pe tine nu te-ajunge. Tu stai la Umbra… Cand vantul sulfa puternic si matura zarea, tu nu esti atins. Tu esti cu Dumnezeu!!!
*Stii de ce pretuiesc eu viata? Pentru ca odata cu ea, a aparut si dragostea… Stii de ce pretuiesc eu dragostea? Pentru ca odata cu ea ai aparut si tu in lumea aceasta… Stii ce inseamna dragostea? Bunatate, fericire, indelunga rabdare, iubire, sensibilitate… Stii ce rol ai in viata aceasta? Foarte important pentru ca esti inzestrat si emani aceste calitati… Stii de ce pretuiesc eu fiinta ta? Pentru ca are un sens pe lumea aceasta…
*Dumnezeu a pus deoparte lucruri mari pentru tine! Urmează-ţi visul! Trăieşte viaţa la maxim! Apreciaz-o la adevărata valoare pentru că viaţa e fragilă şi trecătoare…
*Din întuneric, un glas te-alină, o stea îţi cântă Noapte Bună, un licurici somnu-ţi veghează, spre ţărmul viselor cărare-ţi luminează…
*Stiu Doamne că soarta omului nu este în puterea lui, nici nu stă în puterea omului când umblă să-şi îndrepte paşii spreţintă? Isus e acela care ne călăuzeşte paşii spre eternitatea Tatălui Sfânt, unde prin harul Său sperăm să ajungem şi chiar de e vremea nefavorabilă după nori, e aceeaşi soare!
*Dacă stelele mai pot dărui lumina, dacă cerul mai are lacrimi, dacă timpul mai îngăduie suflare e pentru că Dumnezeu vrea să-ţi şoptească: „Ai mare preţ în ochii Mei!”
*Dumnezeu i-a ales pe cei sărăci şi puţini ca să facă lucrarea Sa pentru că cei mulţi şi bogaţi fiind prea ocupaţi, L-au refuzat…
*Sunt fericit chiar şi în vis pentru că am o Speranţă într-un Dumnezeu care mă iubeşte… Toată dragostea şi pacea Lui să te învăluie…
*A fi puternic inseamna: a iubit pe cineva in liniste, sa radiezi de fericire atunci cand esti trist, a incerca sa ierti pe cineva cand nu merita iertarea, sa astepti atunci cand nu se asteapta nici un raspuns, a ramane calm intr-un moment de disperare, a arata bucurie cand nu o simti, a zambi atunci cand vrei sa plangi, a face pe cineva fericit chiar daca tu ai inima franta, a consola pe cineva cand cel care are nevoie de consolare esti tu. Iar asta inseamna a te increde in Dumnezeu…
*Lasa ca dragostea lui Hristos sa curga prin tine si sa se reverse peste cei care intra in contact cu viata ta. Traieste fiecare zi ca si cum ar fi ultima si tine minte ca ceea ce traiesti acum, va face diferenta in eternitate. Nu uita ca esti special, Fiu de Rege! Dumnezeu a sadit in tine ceva ce te face sa fii frumos, daca Il las pe El sa faca ceea ce a pus in tine sa creasca. Nu uita ca El a luptat si a suferit pentru tine cand tu Il tratai cu indiferenta! Acum, ca esti a Lui, nu te va pierde orice s-ar intampla, va lupta pentru tine! Pentru ca TE IUBESTE cu o dragoste vesnica…
*Cand Isus a pasit in gradina, tu ai fost motivul rugaciunii Lui, cand a privit spre ceruri, tu ai fost viziunea Lui… Ultima Lui rugaciune a fost despre tine, ultima Lui durere a fost pentru tine, ultima Lui pasiune AI FOST TU! Bucura-te, iubeste-L, asculta-L si traieste pentru CEL ce a dat TOTUL pentru tine!
*Dacã existã undeva un om mai incompetent ca mine, dar care-L cautã pe Dumnezeu mai sincer decât mine, pe acela îl va folosi Dumnezeu înaintea mea.”
*Fiecare raza de soare care-ti mangaie obrazul,fiecare adiere de vant,fiecare parfum de floare,fiecare ciripit de pasare,fiecare cantac de greiere..reprezinta soapta ale tatalui ceresc,care vrea sa-ti aminteasca mereu si mereu:”Eu sunt cu tine nicidecum n-am sa te las,cu nici un chip nu te voi parasi”
*Dormi… dar inainte imbraca-te cu hainele mantuirii, nu uita sa citestiScrisoarea de iubire, sa stingi becul ingrijorarii, sa vorbesti la telefonul rugaciunii cu Isus… acum acopera-te cu patura credintei si aseaza-ti capul pe perna bunatatii si credinciosiei Lui!
*Pastreaza neatinsa gradina inimii tale si nu o lasa in calea vanturilor care ar putea strica tot ce a sadit Dumnezeu bun si frumos in tine. Invata sa inlaturi tot ce te supara si se risipeste si cauta sa aduni in sufletul tau numai ce iti adduce bucurie deplina in viata!
*Lasa-te purtat pe bratul Sau, stai la umbra aripilor Sale si lasa in Mana Sa toate grijile tale pt ca EL e DUMNEZEU care tine socoteala tuturor lucrurilor si care poarta pentru tine doar ganduri de pace si de iubire… de iubire vesnica!
*Indrazneste! Calca inainte! Iar daca pamantul spre care inaintezi nu exista inca, Dumnezeu il va crea special pentru a-ti rasplati indrazneala!
*Nu dispera cand greul te apasa si nu iti plange-al tau destin… Caci prin necaz viata-I mai frumoasa, cum dupa nor si ceru-I mai senin…
*De-ti este inima ranita ca lui Ilie in pustiu, asculta vocea linistita care-ti vorbeste in ceas tarziu. Un susur bland dar si subtire, un glas din cerul departat te cauta sa-ti dea de stire ca Domnul tau nu te-a uitat, acesta-I drumul ascultarii, cu suferinte-mpodobit, dart u ramai fidel chemarii pentru ca esti de Dumnezeu iubit!*Maturitatea nu vine odată cu vârsta, ci începe cu acceptarea responsabilităţilor…*Priveste la ISUS,a caru-i dragoste este mai mare ca orice,si inima ta va fi inviorata in orice stramntorare.
*Credinţa câştigă cel mai mult, umilinţa primeşte cel mai mult, dragostea însă lucrează cel mai mult. Credinţă face totul posibil, dragostea face totul uşor!*Ieri Dumnezeu a fost cu tine, azi tu eşti sub ocrotirea Lui, nu te îngrijora de ziua de mâine El e deja acolo… Dumnezeu să te ţină în mâinile Sale, iar îngerii să te îndrume mereu…
*Înţelept e omul care pierde ceea ce nu poate păstra pentru a câştiga ce nu poate pierde! Un singur suflet valorează mai mult decât întreaa lume cu tot ce este în ea…*Cel mai bun sfatuitor E INIMA, cel mai bun invatator E TIMPUL,cea mai buna carte E BIBLIA,cel mai bun prieten E ISUS… alege ce-i mai bun!!!*Învaţă nu mult ci cu stăruinţă, Roagă-te nu mult dar cu credinţă, iubeşte nu mulţi dar cu adevărat…
*Cand te rogi, glasul tau rasuna in cer ca un ecou puternic. Poate crezi ca Dumnezeu nu aude! O… cum? Nu iti amintesti de cate ori a auzit pana si sunetul lacrimilor curse pe obrazul tau. Nu uita ca El te iubeste si vrea sa te ajute. Sa nu descurajezi niciodata… roaga-te!
*Din vuietul multimii, retrage-te in tacere, opreste-te o clipa si uita-te la stele… stralucesc atat de frumos ca, cand te uiti, ai impresia ca totul e creat doar pentru tine. Iar apoi pleaca-ti umil genunchii inaintea CELUI ce te-a creat, multumeste-I ca inca mai traiesti si ai mai ajuns inca o data sa privesti cerul cu milioanele de stele! Chiar daca prin lumea nedreptatii esti purtat, tu nu te lasa invins, pastreaza-ti calea dreapta ca la urma sa primesti rasplata. Si daca vei face asa, vei duce o viata plina de bucurie si pace!
*Miezul noptii”… totul e cuprins de tacere… Poate te simti ostenit sau poate tradat, clipele ce trec adeseori iti infioara sufletul, norii negri vor sa iti acopere fiinta, iar in pieptul tau inca mai arde un dor… Dar, adu-ti aminte ca ti-a ramas un singur prieten ce iti poate da liniste sufletului… cere-I sa iti vina in ajutor! El este cel mai bun prieten pentru tine. Privirea Lui e senina, blanda si plina de iubire. El e Isus!
*Cea mai mare putere in viata e Dragostea, cel mai de pret lucru e Credinta, cele mai importante cuvinte sunt “Da, pot!”, cea mai frumoasa podoaba e Zambetul, cel mai puternic mijloc de comunicare e Rugaciunea, cea mai mare bucurie este A Darui, cel mai bun tratament de urgenta e Incurajarea, cea mai importanta prezenta in viata omului este Dumnezeu.
*Cineva i-a soptit lui Dumnezeu: “Doamne, vorbeste-mi!”… si un greier a inceput sa cante, dar omul nu l-a auzit si a repetat strigand: “Doamne, vorbeste-mi!”… si un tunet a bubuit din cer, dar omul nu a luat aminte…
“Doamne, vreau sa Te vad!” Si stelele au inceput sa clipeasca. “Doamne, arata-mi o minune!” Si o viata s-a nascut… “Doamne, atinge-ma!” Si un future s-a asezat pe mana lui, dar el l-a zdrobit. NU RESPINGE O BINECUVANTARE PE MOTIV CA NU VINE IMPACHETATA ASA CUM TE ASTEPTI! Fii credincios in cele mici ca sa le primesti pe cele mari!
*Dacã existã undeva un om mai incompetent ca mine, dar care-L cautã pe Dumnezeu mai sincer decât mine, pe acela îl va folosi Dumnezeu înaintea mea.”
* Fa-ti timp sa traiesti:este secretul succesului,fa-ti timp sa gandesti:este sursa puterii,fa-ti timp sa te joci:este secretul tineretii,fa-ti timp pt prietenie:este sursa fericirii,fa-ti timp sa razi:iti va usura povara vietii,fa-ti timp sa visezi:iti va invata sufletul sa zboare,fa-ti timp pt fam.:este mereu aproape.
*O gradina cu flori si bucurie e sufletul,o poveste cu multe mistere e viata dar cel mai scump tezaur de pe pamant e DRAGOSTEA.
*
*Daca atunci cand crezi ca numah poti sa faci nimic,te-ai ratacit in pustiu si totul pare pierdut,aminteste-ti ca speranta este Dumnezeu.
*Un zambet pretuieste mai mult decat aurul,pt a-l oferi nu ne costa nimic,in schimb in ochii celui cel primeste valoreaza mult mai mult!
* Cand lucrurile par noroase adu-ti aminte de un lucru: e nevoie de ploaie pentru a obtine un curcubeu.
*Nu te duce niciodata la culcare fara sa razuiesti mai intai felul cum ti-ai petrecut ziua,ce-ai facut rau sau bine si iti vei da seama daca stii sa folosesti sau nu corect timpul care trece fara sa se mai intoarca!
*Ochii sa-ti fie indreptati mereu spre biruinta,tu crede numai pt ca cel care face totul e chiar Isus,nimic nu trebuie sa-ti rapeasca din inima ta bucuria mantuirii
*Pastreaza neatinsa gradina inimii tale si nu o lasa in calea vanturilor care ar putea strica tot ce a sadit Dumnezeu bun si frumos in tine. Invata sa inlaturi tot ce te supara si se risipeste si cauta sa aduni in sufletul tau numai ce iti adduce bucurie deplina in viata!
*Lasa-te purtat pe bratul Sau, stai la umbra aripilor Sale si lasa in Mana Sa toate grijile tale pt ca EL e DUMNEZEU care tine socoteala tuturor lucrurilor si care poarta pentru tine doar ganduri de pace si de iubire… de iubire vesnica!
*Indrazneste! Calca inainte! Iar daca pamantul spre care inaintezi nu exista inca, Dumnezeu il va crea special pentru a-ti rasplati indrazneala!
*Nu dispera cand greul te apasa si nu iti plange-al tau destin… Caci prin necaz viata-I mai frumoasa, cum dupa nor si ceru-I mai senin…
*De-ti este inima ranita ca lui Ilie in pustiu, asculta vocea linistita care-ti vorbeste in ceas tarziu. Un susur bland dar si subtire, un glas din cerul departat te cauta sa-ti dea de stire ca Domnul tau nu te-a uitat, acesta-I drumul ascultarii, cu suferinte-mpodobit, dart u ramai fidel chemarii pentru ca esti de Dumnezeu iubit!*Maturitatea nu vine odată cu vârsta, ci începe cu acceptarea responsabilităţilor…*Priveste la ISUS,a caru-i dragoste este mai mare ca orice,si inima ta va fi inviorata in orice stramntorare.
*Credinţa câştigă cel mai mult, umilinţa primeşte cel mai mult, dragostea însă lucrează cel mai mult. Credinţă face totul posibil, dragostea face totul uşor!*Ieri Dumnezeu a fost cu tine, azi tu eşti sub ocrotirea Lui, nu te îngrijora de ziua de mâine El e deja acolo… Dumnezeu să te ţină în mâinile Sale, iar îngerii să te îndrume mereu…
*Înţelept e omul care pierde ceea ce nu poate păstra pentru a câştiga ce nu poate pierde! Un singur suflet valorează mai mult decât întreaa lume cu tot ce este în ea…*Cel mai bun sfatuitor E INIMA, cel mai bun invatator E TIMPUL,cea mai buna carte E BIBLIA,cel mai bun prieten E ISUS… alege ce-i mai bun!!!*Învaţă nu mult ci cu stăruinţă, Roagă-te nu mult dar cu credinţă, iubeşte nu mulţi dar cu adevărat…
*Cand te rogi, glasul tau rasuna in cer ca un ecou puternic. Poate crezi ca Dumnezeu nu aude! O… cum? Nu iti amintesti de cate ori a auzit pana si sunetul lacrimilor curse pe obrazul tau. Nu uita ca El te iubeste si vrea sa te ajute. Sa nu descurajezi niciodata… roaga-te!
*Din vuietul multimii, retrage-te in tacere, opreste-te o clipa si uita-te la stele… stralucesc atat de frumos ca, cand te uiti, ai impresia ca totul e creat doar pentru tine. Iar apoi pleaca-ti umil genunchii inaintea CELUI ce te-a creat, multumeste-I ca inca mai traiesti si ai mai ajuns inca o data sa privesti cerul cu milioanele de stele! Chiar daca prin lumea nedreptatii esti purtat, tu nu te lasa invins, pastreaza-ti calea dreapta ca la urma sa primesti rasplata. Si daca vei face asa, vei duce o viata plina de bucurie si pace!
*Miezul noptii”… totul e cuprins de tacere… Poate te simti ostenit sau poate tradat, clipele ce trec adeseori iti infioara sufletul, norii negri vor sa iti acopere fiinta, iar in pieptul tau inca mai arde un dor… Dar, adu-ti aminte ca ti-a ramas un singur prieten ce iti poate da liniste sufletului… cere-I sa iti vina in ajutor! El este cel mai bun prieten pentru tine. Privirea Lui e senina, blanda si plina de iubire. El e Isus!
*Cea mai mare putere in viata e Dragostea, cel mai de pret lucru e Credinta, cele mai importante cuvinte sunt “Da, pot!”, cea mai frumoasa podoaba e Zambetul, cel mai puternic mijloc de comunicare e Rugaciunea, cea mai mare bucurie este A Darui, cel mai bun tratament de urgenta e Incurajarea, cea mai importanta prezenta in viata omului este Dumnezeu.
*Cineva i-a soptit lui Dumnezeu: “Doamne, vorbeste-mi!”… si un greier a inceput sa cante, dar omul nu l-a auzit si a repetat strigand: “Doamne, vorbeste-mi!”… si un tunet a bubuit din cer, dar omul nu a luat aminte…
“Doamne, vreau sa Te vad!” Si stelele au inceput sa clipeasca. “Doamne, arata-mi o minune!” Si o viata s-a nascut… “Doamne, atinge-ma!” Si un future s-a asezat pe mana lui, dar el l-a zdrobit. NU RESPINGE O BINECUVANTARE PE MOTIV CA NU VINE IMPACHETATA ASA CUM TE ASTEPTI! Fii credincios in cele mici ca sa le primesti pe cele mari!
*Daca atunci cand crezi ca numah poti sa faci nimic,te-ai ratacit in pustiu si totul pare pierdut,aminteste-ti ca speranta este Dumnezeu.
*Nu te duce niciodata la culcare fara sa razuiesti mai intai felul cum ti-ai petrecut ziua,ce-ai facut rau sau bine si iti vei da seama daca stii sa folosesti sau nu corect timpul care trece fara sa se mai intoarca!
Sa tii la cineva este usor, dar sa faci pe cineva sa tina la tine este greu. Ma tot intreb cum ai re ...
Unele iubiri nu prind rasaritul, altele traiesc doar pt o vara, unele se pierd si le inghite timpul... doar una te topeste cand nu credeai s-apara...
Oradea
ISTORIA ORAŞULUI ORADEA
Pe meleagurile Bihorului apariţia omului poate fi datată cu aproximaţie la sfârşitul paleoliticului mijlociu (circa 50 000 – 35 000 î. Hr.). Descoperirea în 1909 în perimetrul fostei cărămidării Knapp (în apropiere de actual staţie de cale ferată Oradea Est) a unui depozit de oseminte compus din 17 piese aparţinând unor specii diverse de animale a întărit în mulți cercetători convingerea că ele reprezintă resturi menajere datând din paleoliticul superior, confirmând astfel prezența atunci a lui Homo sapiens pe actualul teritoriu al orașului Oradea. Chiar dacă pentru epipaleolitic și mezolitic (circa 10 000 – 5 500 î. Hr.) nu există încă descoperiri certe pe raza orașului, e de presupus că nu a existat un hiatus între paleolitic şi neolitic. Antichitatea: civilizația dacică din arealul orădean s-a înscris în această perioadă prin caracteristicile sale în cadrul general al civilizației dacice de pe întreaga sa extindere. În Oradea așezări dacice au fost cercetate la Oradea-Salca II, pe Dealul Viilor, Oradea Sere, Ioșia, Seleuș. Cucerirea romană din urma celor două războaie cu dacii nu a inclus si nord-vestul României și deci nici regiunea Oradiei deși unii istorici au pretins la un moment dat acest lucru, identificând, în paralel, Oradea cu ipoteticul oraș Ulpianum. Dacii liberi (adică acea parte a populației dacice care a rămas în afara Imperiului Roman) de pe actualul teritoriu al orașului sau din vecinătatea acestuia au continuat să viețuiască în vechile lor așezări, foarte puține dintre cele de pe întregul curs inferior al Crișului Repede dispărând la începutul secolului II d. Hr. Descoperirile arheologice aparținând dacilor liberi din arealul orădean sunt relative puține, lucrul explicându-se mai ales prin puținătatea săpăturilor arheologice efectuate în acest scop. Cele existente însă demonstrează anumite influențe provenite atât din partea triburilor sarmatice din imediata vecinătate cât și influențe venite pe cale romană. S-a putut constata de asemenea și o intensă circulație a monedelor imperiale romane ce acoperă din punct de vedre chronologic secolele II-III d. Hr. Cele care au circulat în Oradea au fost mai cu seamă emise în timpul lui Traian (96-117 d. Hr.), Hadrian (117-138 d. Hr.) și Antonius Pius (147-161 d. Hr.). De altfel, pe toată perioada stăpânirii romane asupra Daciei relațiile dintre dacii liberi și imperiali au fost pașnice, desfășurându-se cel mai adesea pe plan economic. După retragerea aureliană și părăsirea de către Imperiu a Daciei (271 d. Hr.) circulația monetară a început să scadă, fără însă a dispărea complet.
Evul mediu: cele mai consistente informații în legătură cu istoria orașului și a Bihorului în această perioadă provin din Cronica lui Anonymus, Cronica lui Simon de Keza, Registrul de la Oradea, Carmen Miserabile și Statutele Capitlului din Oradea. Potrivit unei alte surse mai târzii, Cronica pictată de la Viena (redactată în a doua parte a secolului al XIV-lea) regele Ladislau I cel Sfânt (1077-1095) „a găsit în parohia fortăreței Bihor, între fluviile Criș, într-o vânătoare, un loc unde, la îndemnul îngerilor, a hotărât să ridice în cinstea Fecioarei Maria o mănăstire, loc pe care l-a numit Varad”.
Prima atestare documentară a urbei a fost consemnată în anul 1113 într-o diplomă a abaţiei benedictine din Zobor. Contextul în care este menţionat întâia oară toponimul Oradea (Varadinum) a fost pricinuit de incursiunile repetate şi distrugătoare ale prinţului morav Svatopluk, în calitatea sa de aliat al împăratului german Henric al IV-lea, asupra unui număr însemnat din aşezările de pe Valea Vahului şi a Nitrei (din Slovacia de azi).
Oradea a fost rezultatul unei evoluţii ce s-a întins pe o perioadă de mai multe secole ce a culminat cu unirea într-un singur nucleu, la jumătatea veacului al XIX-lea, a tuturor aşezărilor ce au luat naştere în jurul cetăţii (Olosig, Oraşul Nou, Subcetate şi Velenţa). Dezvoltarea s-a a avut mult de profitat de pe urma construirii acelei mănăstiri care ulterior va deveni sediu al capitlului (colegiului) compus din 24 de canonici. Același rege Ladislau va întemeia aici o episcopie, iar la o distanță de peste un secol de la moartea sa (survenită la 25 iulie 1095) va fi înmormântat în mănăstirea ridicată din porunca lui la Oradea (undeva în jurul anului 1134). Sanctificarea sa la 27 iunie 1192 a marcat o ascensiune rapidă pentru instituțiile ecleziastice existente în oraș, atrăgând după sine și o creștere a importanței sociale și economice a așezărilor din jurul cetății ridicate în jurul mănăstirii. Episcopia catolică orădeană a cunoscut automat o prosperitate deosebită, subordonând Capitlul. Veniturile ei proveneau în cea mai mare parte din dijmă, din gestionarea minelor din zona Beiușului, din repetatele donații etc. Un eveniment important pentru istoria urbei l-a constituit marea invazie mongolă dintre anii 1241-1242 când o parte din grosul marii armate de invadatori s-a îndreptat spre cetatea de la Oradea pe care o va supune-o unui asediu, iar apoi cuceri și arde. Evenimentul este destul de bine cunoscut datorită scrierii călugărului italian Rogerius, prezent atunci la Oradea, autor, mai apoi, al scrierii Carmen Miserabile (Cântec de jale).
Începând cu sfârșitul secolului al XV-lea orașul va începe să primească din partea regalității mai multe privilegii care se vor reflecta consistent în evoluția sa de ansamblu. Primul a fost cel pricinuit de rapida incursiune otomană asupra orașului din 7 februarie 1474 când oștile lui Ali Oglu Malcovici, begul de Semendria, au atacat Oradea profitând de absența lui Matei Corvin din țară. Deoarece orașul a fost distrus într-o proporție destul de mare, regele a hotărât să-l repopuleze și să-l readucă la starea de normalitate cât mai grabnic, la 16 aprilie 1474 acordând cetățenilor din Olosig, Vadkert (Sfântul Laurențiu) și Velența scutirea de plata tricesimei (taxă vamală luată după mărfurile introduse în târg) pe tot teritoriul Ungariei și din toate categoriile de produse. Ulterior documentul va fi reîntărit de către regele Ferdinand I de Habsburg la 18 mai 1553.
Dezvoltarea economică a orașului va fi însoțită, evident, de o înflorire a vieții culturale, resimțită mai ales odată cu pătrunderea primilor germeni ai Umanismului și Renașterii aduși din Italia încă din timpul lui Carol Robert de Anjou și Ludovic cel Mare. Renașterea de factură italiană a fost mult încurajată la Oradea și de faptul că unii episcopi și înalți prelați ai bisericii catolice erau originari din peninsula italică. Dintre aceștia se va remarca mai cu seamă Andrea Scolari (1409-1426) considerat a fi „o perfectă încarnare a spiritului renascentist”. În timpul episcopatului său a atras la curte un mare număr de artiști italieni, a zidit capele, a ridicat altare, a construit un spațiu pentru înființarea unei biblioteci etc. Bogata sa activitate va fi continuată cu succes de urmașii imediați între care se va remarca Ioan Vitez de Zredna „cea mai impresionantă personalitate a Renașterii din Europa centrală”, între altele îndrumător ai primilor pași ai lui Matei Corvin. A beneficiat de prietenia marelui umanist Enea Silvio Piccolomini (1405-1464) ajuns papă sub numele de Pius al II-lea; dincolo de prestigiul cultural, Oradea devine atunci și un important centru științific, lucru dovedit, de pildă, de ridicarea aici de către celebrul astronom Georg Puerbach (1423-1461) a unui observator astronomic și de punerea meridianului zero în urbea de pe malurile Crișului Repede pe baza căruia va calcula apoi momentul aparițiilor eclipselor solare și lunare (înscrise în așa numitele „tabele orădene” tabulas varadienses). Un ultim mare episcop orădean, înainte de triumful Reformei, a fost Giorgio Martinuzzi (1534-1551). Sârb după tată și italian după mamă, acesta a fost un mare admirator al arhitecturii Renașterii, o fire deosebit de energică și, totodată, controversată, Dispariția sa în 1551 a coincis cu sfârșitul perioadei de prosperitate pe care Oradea a cunoscut-o încă din a doua parte a veacului al XIV-lea.
La începutul secolului al XVI-lea istoria Oradiei a fost marcată de un eveniment ce a avut loc în centrul Europei, respectiv bătălia de la Mohacs din 1526 în urma căreia trupele turcești au reușit să obțină o victorie zdrobitoare asupra oștilor aparținând regatului maghiar (însuși regele Ludovic al II-lea va cădea pe câmpul de luptă). Prin înfrângerea de la Mohacs centrul continentului devenea tot mai mult obiect de dispută între Austria și Turcia, prilej cu care voievodatul Transilvaniei și-a intensificat tendințele de independență. La 1526 Ferdinand de Habsburg care s-a încoronat ca rege al Ungariei la numit ca episcop al Oradiei pe Ladislau de Macedonia. Acesta nu și-a putut ocupa însă funcția deoarece orașul era în mâinile lui Ioan Zapolya, concurentul lui Ferdinand. Abia în 1528 orașul a fost cucerit de imperiali, dar cetatea nu s-a predat. După un deceniu de dispute, la 24 februarie 1538, s-a semnat la Oradea pacea dintre Ferdinand și Zapolya, mediată de către Gheorghe Martinuzzi. Potrivit ei lui Zapolya i se asigura pe viață titlul de rege al Ungariei, Croației și Dalmației, urmând ca după moartea acestuia amintitele provincii să treacă în posesia lui Ferdinand. Moartea neașteptat de rapidă a lui Zapolya, în 1540, a redeschis lupta pentru coroană. Pentru că urmașul lui Zapolya, Ioan Sigismund, era minor, s-a constituit o regență compusă din regina Isabella și trei consilieri între care și Martinuzzi.
Deoarece după 1541 voievodatul Transilvaniei s-a constituit în principat independent, Oradea și Bihorul, la fel ca și comitatele vestice, au fost chemate să opteze pentru ralierea la Ungaria habsburgică a lui Ferdinand sau la noul principat. Dacă inițial, în 1542, în dieta parțială de la Oradea acestea și-au declarat atașamentul față de habsburgi, în cele din urmă, după mai multe tergiversări, acestea vor decide în final, în 1544, alipirea la Transilvania.
POZA
Epoca modernă: operațiunile militare dintre anii 1691-1692 au supus orașul și localitățile învecinate unui serios efort, provocându-le daune majore pe care noua administrație austriacă se va grăbi să le repare. Alături de reîntărirea acelor părți a cetății care avuseseră de suferit s-a trecut și la recensarea imobilelor care mai stăteau încă în picioare (în Olosig au fost numărate 114 case din care mai puteau fi locuite doar 21, iar în Oradea și Velența nu a mai fost găsită nicio clădire întreagă).
Viața locuitorilor a fost iar grav afectată cu prilejul mișcării antihabsburgice dintre 1703-1711 condusă de Francisc Rákóczi al II-lea. Localitățile din jurul cetății au devenit câmpuri de bătălie între garnizoana imperială din cetate și trupele de răsculați, iar cetatea a fost supusă unui lung asediu. Semnarea păcii de la Satu Mare în 1711 avea să aducă și recunoașterea de către imperiali a meritelor orădenilor în sprijinirea garnizoanei imperiale. Astfel, la 27 noiembrie 1712 Carol al VI-lea a semnat un decret imperial prin care orădenilor le-au fost recunoscute privilegiile anterior acordate lor, dându-li-se în plus și dreptul de a folosi sigiliul și stema orașului.
Încetarea confruntărilor armate a dus la o dezvoltare susținută a vieții economice a orașului, dominată aproape în egală măsură de activități agricole și neagricole. De altfel, într-un mercurial din 1722 întocmit de consiliul local orădean au fost identificate nu mai puțin de 15 categorii de meșteșugari: măcelari, cizmari, sumănari, croitori de târg, croitori micști, cojocari, curelari, săpunari, năsturari, funari, lăcătuși, rotari, tâmplari, orfevrari și dogari.
Şi din punct de vedere cultural au fost consemnate o serie de progrese observabile mai cu seamă în a doua parte a secolului al XVIII-lea și în prima a celui următor. Mare parte din ele s-au datorat reprezentanților bisericii, între cele mai reprezentative personalități ale acestei perioade remarcându-se episcopii Ignatie Darabant și Samuil Vulcan. În lupta pentru drepturi politice și naționale pentru populația românească din cuprinsul Transilvaniei, alături de alți fruntași români se va remarca și episcopul Ignatie Darabant, considerat de mulți cercetători drept unul dintre autorii documentului Supplex Libellus Valachorum înaintat împăratului Leopold al II-lea în martie 1791. Din culise, va participa și la întocmirea și înaintarea celui de-al doilea Supplex, datat în 30 martie 1792. Ideile Iluminismului vor îmbrăca în urbea de pe malurile Crișului Repede forma unei constante preocupări pentru organizarea unei rețele școlare cât mai vaste și a tipăririi unui număr cât mai mare de cărți necesare școlilor sau prin care se urmărea publicarea unor lucrări științifice de trebuință generală. În consonanță cu această stare de fapt, în penultimul deceniu al secolului al XVIII-lea la Oradea a apărut pentru întâia oară și o instituție școlară de grad superior, respectiv Academia regală, înființată în urma propunerii din 25 decembrie 1776 a dirtectorului circumscripției școlare orădene, contele Károlyi Antal. Debutul propriu-zis al cursurilor va fi consemnat la 1 noiembrie 1780 cu un an de filosofie, întregit, în 1788, cu studii de drept.
Personalitatea care a impus liniile de dezvoltare ale vieții spirituale orădene la începutul secolului al XIX-lea a fost episcopul greco-catolic Samuil Vulcan (1806-1839). Acesta a fost un energic continuator al programului de înființare de noi școli și de tipărire a unui mare număr de cărți românești la Tipografia din Buda, ocupându-se în paralel de punera bazelor unei biblioteci care să adune un număr cât mai vast de lucrări. A fost, de asemenea, un fidel colaborator cu alte personalități de seama ale Iluminismului românesc din vremea sa, printre colaboratorii săi numărându-se Ioan Corneli, Gheorghe Șincai sau Petru Maior (opera istorică a acestuia va fi tipărită cu ajutorul înaltului prelat orădean). La jumătatea seolului al XIX-lea are loc și unificarea celor 4 orășele din jurul cetății (Oradea-Olosig, Oradea-Orașul Nou, Oradea-Subcetate și Oradea-Velența cu o populație totală în 16 849) sub o singură administrație. Nu există un act oficl în acest sens, dar la 4 noiembrie autoritățile habsburgice l-au numit ca primar singur pe Bölönyi Menyhért. Acesta va reorganiza administrația orașului, instituind în acest scop mai multe noi instituții. Nemulțumiți de prestația sa austriecii îl vor schimba la 25 iunie 1851 cu Csorba János, recunoscut pentru loialitatea sa față de curtea imperială și pentru energia sa pentru rezolvarea problemelor orașului. În a doua jumătate a secolului Oradea va cunoaște o dezvoltare industrială susținută. Sursele de venit ale orașului proveneau din chiriile localurilor și a caselor proprii, din impozitele percepute intreprinderilor mari și mijlocii, precum și din vămi. Acestea din urmă erau în 1899 în număr de 4: vama de pietruire, vama târgului, vama podului și vama plutelor ce coborau pe Criș. Din punct de vedere demografic populația orașului a crescut de-a lungul secolului al XIX-lea de la 4 700 locuitori în 1814, la 15 727 în 1823, 28 698 în 1870, 31 324 în 1880 și 40 750 în 1890. Creșterea a continuat și în secolul următor, în 1910 numărul acestora fiind de 64 169, iar în 1914 de 69 949.
Epoca contemporană: viața social-politică a orașului pe timpul și imediat după terminarea războiului a cunoscut o înrăutățire evidentă ce a făcut posibilă dezvoltarea curentului de stânga, sesizabilă mai cu seamă odată cu revenirea de pe front a lui Vantus Károly care va prelua funcția de prim-secretar al Partidului Social Democrat și cu prezența la Oradea a comunistului Béla Kun, un colaborator apropiat al lui Troțki. De altfel, la 7 decembrie 1918, comuniștii orădeni au organizat simultan în sala mare a primăriei și la teatru un miting împotriva deciziei de la Alba Iulia la care au participat mulți soldați demobilizați ținuți în oraș pe cheltuiala primăriei. Au fost puse la punct chiar mai multe măsuri menite a împiedica pătrunderea armatei române în oraș, dar vizita scurtă a generalului Henri Mathias Berhelot din duminica zilei de 29 decembrie a ridicat mult moralul soldaților români. Constituirea apoi în Ungaria a guvernului comunist condus de Bela Kun va agita și mai mult spiritele în Oradea. Imediat acesta a luat hotărârea constituirii „armatei roșii”, toate elementele care periclitau obiectivele guvernului au fost internate, au fost luate o serie întreagă de măsuri restrictive, s-a decretat obligația la muncă a tuturor cetățenilor orașului. Deoarece situația din oraș devenise critică, ca urmare a confruntărilor dintre „roșii” (comuniști) și „albi” (anticomuniști) la 19 spre 20 aprilie 1919 noua conducere a orașului în frunte cu primarul Rimer Károly a apelat la comandamentul român al Diviziei 6 de la Tileagd solicitându-i să intre în oraș și să instaureze pacea. În dimineața primei zile de Paști, la 20 aprilie, fruntașii orașului au ieșit în întâmpinarea comandanților armatei române.
Generalul Traian Moșoiu, însoțit de generalii săi superiori au intrat apoi, în jurul orei 14, în clădirea primăriei, procedând astfel la preluarea oficială a conducerii urbei. Întrunit a doua zi după intrarea trupelor române în Oradea și pentru prima dată în condiții de legalitate și siguranță, Consiliul Național Român din Oradea a trecut la luarea unor măsuri de strictă necesitate pentru oraș menite a asigura continuitatea vieții sociale, ordinea și aprovizionarea cu cele necesare traiului cotidian. Prin decretul regal nr. 2465 din 25 septembrie 1925, Oradea a fost declarat municipiu, iar în 1930 Comisia Consultativă de Heraldică a stabilit stema municipiului Oradea, cu următoarea înfățișare: pe un scut albastru cu o cruce latină argintie ținută în stânga de un arhanghel înaripat, nimbat cu aur, iar în dreapta de un leu auriu, încoronat, ridicat în două labe, cu coada bifurcată și limba roșie.Scutul este timbrat de o coroană murală cu șapte turnuri.
În toată perioada interbelică autoritatea administrativă cea mai înaltă a orașului a fost primarul, ajutat de un ajutor de primar. Hotărârile luate pe seamaurbei erau discutate și luate de către un organ deliberativ numit Consiliul Interimar din cadrul căruia era desemnată Delegația permanentă. Secretariatul general al primăriei avea în subordine sa mai multe servicii: serviciul administrativ, cel financiar, economic, cel al chestiunilor culturale, de instrucțiune publică și ocrotiri sociale, poliția comunală și autoritatea industrială, precum și contenciosul.
În ce privește structura populației pe naționalități, conform recensământului din 1930 populația română ajunsese la un procentaj de 27,7%, cea maghiară la 51%, iar cea evreiască la 17,7%. Alte naționalități, dar slab cotate, erau cea germană, romă, ruteană, ucraineană etc.
Declanșarea celui de-al doilea război mondial va aduce Oradiei grave prejudicii pe care populația le va resimți deosebit de acut. Încă de la integrarea Transilvaniei în cadrul administrației române partea maghiară a declanșat o campanie de combatere și înlăturare a hotărârilor de la Trianon. Cu timpul s-a trecut chiar la acțiuni subversive concrete, la Oradea fiind descoperiți membri ai organizației Rongyos Gárda (Garda Zdrențăroasă), iar în primăvara anului 1939 în apropierea frontierei cu România au fost organizate secții locale ale grupării Önvédelmi Szervezet (Organizația de Autoapărare) ale căror obiective pe teritoriul românesc erau atacarea în caz de nevoie a trupelor regulate, organizarea de atentate împotriva personalităților marcante, organizarea de formațiuni paramilitare și de spionaj.
- Intensificarea presiunilor diplomatice ale Ungariei (sprijinită de Germania hitleristă și de Italia fascistă) la adresa României în vara anului 1940 și eșecul discuțiilor bilaterale de la Turnu Severin au obligat partea română să accepte la 30 august dictatul de la Viena pe baza căruia Ungariei îi era cedată partea de nord-vest a Transilvaniei, cuprinzând un teritoriu de 42.2432 cu mai multe orașe, inclusiv Oradea. Populația a primit știrea la orele 16 ale aceleiași zile prin intermediul radioului, vestea stârnind euforie în rândul maghiarilor și disperare în cazul românilor. În ziua următoare, Soós István, în calitate de deputat în Parlamentul României a luat legătura cu primarul orașului, Augustin Chirilă, și cu prefectul Vasile Todoruț. Toți trei au convenit că în noile condiții vitală e păstrarea liniștii și ordinii în oraș. La 1 septembrie a avut loc o mare demonstrație antirevizionistă care s-a îndreptat spre piață, iar apoi spre sediul Consulatului German de la Oradea unde a devenit violentă, fiind împrăștiată de intervenția în forță a poliției.
Evenimentele din cursul verii anului 1944 au creat României condiții favorabile întoarcerii armelor împotriva Germaniei și eliberării nord-vestului Transilvaniei. La scurt timp după aflarea noii turnuri pe care evenimentele din România o luaseră după 23 august, guvernul maghiar a luat măsuri excepționale pentru nord-vestul Transilvaniei: zona a fost declarată teritoriu de război, au fost interzise orice demonstrații, adunări publice etc. La sfârșitul lunii septembrie trupele române și sovietice au ajuns în apropiere de Oradea. Înaintând dinspre Beiuș, Divizia Tudor Vladimirescu a trecut prin Hidișel și Băile Felix ajungând la data de 27 septembrie la porțile orașului. Cu două zile mai devreme, conștiente de iminența unui atac româno-sovietic autoritățile maghiare au evacuat primăria și s-au refugiat din oraș. Eliberarea propriu-zisă a orașului a fost pregătită însă de luptele grele care s-au dat la sud de oraș în primele zile ale unii octombrie în zona localităților Păușa, Leș, Nojorid, Sânicolau Român, Berechiu și Roit. Atacul decisiv asupra asupra Oradiei a avut loc la 12 octombrie. Au participat Divizia Tudor Vladimirescu, Divizia 3 Munte, Divizia 337 sovietică și unitățile de tancuri și cavalerie ale generalului Pliev. La 11 martie 1944 în întrega Transilvanie de nord-vest s-a instaurat administrația militară sovietică, iar la 9 martie 1945, după instaurarea guvernului Groza, a fost restabilită administrația română, inaugurându-se astfel, din păcate, epoca comunismului stalinist. În administrație au fost numiți comuniști, în timp ce reprezentanții partidelor istorice au fost marginalizați, au fost făcute numeroase arestări, reprezentanții bisericilor au fost prigoniți etc.
Între realizările perioadei comuniste trebuiesc amintite deschiderea șantierului de construcție a uzinei Alumina, deschiderea a numeroase intreprinderi de industrie ușoară (Solidaritatea, Arta, Crișul, Crișana), punerea în funcțiune a Intreprinderilor Agricole de Stat Sere și Avicola, construirea a numeroase blocuri, spitale etc. Din păcate politica de industrializare forțată a avut și multiple efecte negative, conducând în cele din urmă la o adevărată criză economică – cu implicații profunde în toate sectoarele vieții publice – lipsurile și privațiunile de tot felul îngreunând viața locuitorilor care în decembrie 1989 și-au manifestat nemulțumirea prin ample proteste îndreptate împotriva regimului comunist. S-a constituit atunci organizația municipală a Frontului Salvării Naționale care a preluat conducerea orașului.
rimele urme ale existentei omului in acest tinut, descoperite in cateva pesteri situate in defileul Crisului Repededin zona Vad-Astileu ( Pestera Igrita, Bratca, Pestera Boiului, precum si la Stana de Vale). Oamenii primitivi au populat treptat si alte zone din tinutul Bihorului, in functie de schimbarea conditiilor naturale si de tot mai adecvata adaptare la mediu a colectivitatilor umane de aici. In ultima perioada a epocii pietrei cioplite, omul isi face simtita prezenta si pe teritoriul orasului Oradea.Pilde
PILDE !!!
Într-o dimineaţă, stăpânitorul unei cetăţi fu trezit de nişte strigăte care se auzeau din piaţă: „Hai la mere! Mere dulci cum n-aţi mai gustat!”. Ridicându-se indispus din pat şi privind pe fereastră, văzu un târgoveţ ce vindea, într-adevăr, mere, înconjurat de o mulţime de muşterii. „Trebuie să fie tare bune merele alea”, îşi spuse mai-marele cetăţii şi, făcându-i-se poftă, îl chemă pe primul său sfetnic şi îi porunci: „Ia cinci galbeni şi mergi în piaţă să cumperi mere de la târgoveţul acela”. Primul sfetnic îl chemă pe paharnic şi îi spuse: „Uite patru galbeni, du-te şi cumpără mere”. Paharnicul se adresă, la rândul său, stolnicului: „Poftim trei galbeni, de care să cumperi mere de la târgoveţul acela”. Stolnicul îl chemă pe primul străjer, îi dădu doi galbeni şi îl trimise în piaţă. Acesta dădu un galben unui străjer din subordine, iar acela se duse la târgoveţ şi îi luă la rost: „Hei, ce tot strigi aşa ? Ai tulburat somnul mai-marelui cetăţii, iar drept pedeapsă mi-a poruncit să-ţi confisc căruţa asta cu mere”. Zis şi făcut. Întors la şeful său, străjerul se lăudă: „Am făcut un târg nemaipomenit. Cu un galben am cumpărat o jumătate din căruţa cu mere a tărgoveţului”. Primul străjer merse la stolnic: „M-am târguit şi, cu cei doi galbeni pe care mi i-ai dat am reuşit să cumpăr un sac cu mere!”. Stolnicul - repede la paharnic: „Cu trei galbeni am luat o tolbă întreagă cu mere”. Paharnicul dosi jumătate din cantitate şi apoi merse la primul sfetnic: „Iată, cei patru galbeni mi-au ajuns doar pentru o jumătate de tolbă cu mere”. Iar primul sfetnic se înfăţişă dinaintea stăpînitorului cetăţii şi glăsui: „Măria ta, iată, am îndeplinit porunca. Numai că de acei cinci galbeni n-am reuşit să târguiesc decât cinci mere”. Mai-marele cetăţii muşcă dintr-un măr şi cugetă: „Hmmm… Cinci mere pentru cinci galbeni… scump, foarte scump! Şi, cu toate astea, târgoveţul acela avea o mulţime de cumpărători. Înseamnă că lumea o duce bine, are bani. Ia să măresc eu birurile!”
Un soldat american,inainte de a pleca pe front, s-a dus la biblioteca si a cerut o carte. Era o carte de poezii. A citit cartea care a avut un impact foarte mare asupra sa. Dar ce l-a impresionat mai mult decat cartea erau comentariile pe care cineva le scrisese pe marginile paginilor. Cartea fusese donata bibliotecii de catre persoana care scrisese comentariile. Asa ca numele si adresa ei erau scrise pe carte. Plecat pe front, a decis sa-i scrie acestei doamne. I-a spus cat de mult l-a impresionat cartea si ce impact au avut comentariile pe care ea le scrisese pe marginile cartii. Si ea i-a scris inapoi. Asa au inceput sa corespondeze si, cu cat isi scriau, relatia lor devenea din ce in ce mai puternica. Intr-una din scrisori, el i-a scris si a rugat-o sa-i trimita o fotografie. Ea i-a spus ca daca se simte apropiat de ea si daca dragostea lui este adevarata, nu va conta cum arata. Asa ca nu i-a trimis nicio fotografie. Cand s-a terminat razboiul si el s-a intors in SUA, si-au dat intalnire in New York, in Grand Central Station. Ca sa se recunoasca, ea l-a rugat sa tina cartea in mana, iar ea va avea un trandafir. Asa ca in acea zi, intr-un loc imens, un soldat venit de pe front, cu o carte in mana cauta o femeie cu un trandafir in mana. Va dati seama ce asteptari avea? Era pe punctul de a-si gasi sufletul pereche, femeia pe care o iubea dar pe care nu o vazuse niciodata. Asteptand, a vazut o fata superba, imbracata intr-o rochie verde, care-l privea atent. Ea s-a indreptat catre el si. era minunata. Era dincolo de orice imaginatie. Iar el s-a uitat si a vazut ca ea nu avea niciun trandafir. Langa el s-a oprit o doamna in varsta. Avea un trandafir in mana. Va puteti imagina? Tanara superba si doamna care nu arata foarte bine, dar cu un trandafir in mana. Si nu era frumoasa, chiar destul de urata si imbatranita. Persoanei cu trandafirul ii stia sufletul de care se indragostise. Asa ca s-a indreptat spre doamna urata cu trandafirul, in timp ce tanara frumoasa s-a oprit la cativa pasi de el, l-a privitsi l-a intrebat: - Vii cu mine soldat? Iar inima lui era sfasiata. Decizii. Alegeri. S-a gandit un minut. Si in timp ce tanara se indeparta de el, el a ales: si-a continut drumul catre persoana in varsta care tinea trandafirul in mana, s-a apropiat de ea si i-a zis: - Buna ziua, si a invitat-o la cina. Iar aceasta i-a spus: - Fiule, nu stiu ce se intampla aici, dar tanara imbracata in verde care tocmai a trecut pe langa tine, m-a rugat sa tin in mana acest trandafir si mi-a spus ca, daca vei veni la mine, sa-ti spun ca te asteapta la restaurant.
Un tânăr inteligent, însetat de cunoaştere şi înţelepciune, studiase fizionomia — ştiinţa deducerii temperamentului din înfăţişarea exterioară. Studiile sale, care duraseră şase ani, au avut loc în Egipt şi l-au costat multe sacrificii, departe de casă. Dar, în cele din urmă, îşi termină examenele cu rezultate excelente. Plin de mândrie şi de bucurie călători înapoi acasă. Se uita la toată lumea întâlnită pe drum cu ochii ştiinţei sale şi, pentru a-şi lărgi cunoaşterea, citea expresiile de pe faţa tuturor oamenilor pe care îi întâlnea. Într-o zi întâlni un om a cărui faţă era marcată de şase calităţi: invidie, gelozie, lăcomie, pizmă, zgârcenie şi lipsă de consideraţie. „Dumnezeule, ce expresie monstruoasă! N-am mai văzut şi n-am mai auzit niciodată aşa ceva! Mi-aş putea verifica teoria aici.” În timp ce se gândea la asta, străinul se apropie cu o înfăţişare prietenoasă, binevoitoare şi modestă, spunând : „O, şeicule. E deja foarte târziu şi satul următor e departe. Coliba mea e mică şi întunecoasă. Dar te voi purta pe braţele mele. Ce onoare ar fi pentru mine dacă te-aş putea considera oaspetele meu pentru această seară. Şi ce fericit aş fi în prezenţa ta!” Uimit de aceasta, călătorul se gândi în sine : „Ce uluitor! Ce diferenţă între vorbirea străinului şi îngrozitoarea expresie de pe chipul său!” Acestă revelaţie îl înspăimântă foarte mult. Începu să se îndoiască de lucrurile pe care le învăţase în ultimii şase ani. Ca să fie mai sigur, acceptă invitaţia străinului. Omul îl servi pe învăţat cu ceai, cafea, suc de fructe, pastramă şi pipă. Îşi copleşi oaspetele cu blândeţe, atenţie, bunătate şi politeţe. Timp de trei zile şi trei nopţi, gazda reuşi să îl ţină pe călătorul nostru acolo. În cele din urmă, învăţatul fu capabil să opună rezistenţă politeţii gazdei sale. Decise cu fermitate să îşi continue călătoria. Când veni vremea să plece, gazda îi înmână un plic şi spuse: „O, stăpâne. Iată nota ta de plată” „Ce notă de plată?” întrebă surprins învăţatul. La fel de repede cum îşi poate scoate cineva sabia din teacă, gazda îşi arătă dintr-o dată adevărata sa faţă. Îşi încreţi sprâncenele cu asprime şi strigă cu o voce mânioasă: „Ce nesimţire! Dar ce gândeai, când ai mâncat de toate aici? Ai crezut că este totul gratis?” Auzind aceste cuvinte, învăţatul îşi veni, brusc, în simţiri. Fără să spună un cuvânt, deschise scrisoarea. Acolo văzu că tot ce mâncase şi nu mâncase i se taxa de o sută de ori mai mult. Nu avea nici măcar jumătate din banii ce i se cereau. Forţat de împrejurări, coborî de pe calul său şi i-l dădu gazdei. Apoi îşi scoase hainele de călătorie şi porni pe jos. Ca în extaz, se înclină la fiecare pas. De departe, putea fi auzit spunând : „Mulţumescu-ţi ţie, Doamne, mulţumescu-ţi ţie, Doamne. Cei şase ani de studiu n-au fost în van!”
"A fost odata ca niciodata un biet lustragiu care isi castiga existenta, da, ati ghicit, lustruind pantofii domnilor care intrau si ieseau dintr-o cladire impozanta din centru. Niciodata nu stiuse exact ce cladire este aceea in fata careia lucra de ani de zile, poate ere o banca, poate era o bursa, poate vreun minister important, insa domnii bine imbracati care intrau acolo opreau adeseori la el pentru a-si lustrui pantofii. Lustragiul nostru era priceput in ceea ce facea, folosea numai crema de pantofi de cea mai buna calitate si era vesel si optimist. Intr-un cuvant era multumit cu munca lui, iar clientii lui la fel, asteptandu-si rabdatori randul la lustruit. Intr-o zi insa s-a oprit la el un client nou, mai deosebit de ceilalti care l-a intrebat prietenos: 'Ce faci aici? Ce-i cu tine asa de vesel? Nu ti-a spus nimeni de criza financiara?' Ce-i drept nu-i spusese nimeni, nici unul dintre domnii aceia bine imbracati care intrau in banca sau ce-o fi fost acolo, probabil toti la curent cu criza. 'Poate nu le pasa de tine sau poate n-au avut suflet sa iti spuna, insa criza financiara e pe drum si ne va afecta absolut pe toti, nu va scapa nimeni, nici macar tu un biet lustragiu. Asa ca daca ai un dram de minte iti iei masuri din timp, ca sa nu fi luat pe nepregatite. Aceasta e meseria mea, sunt expert, stiu ce vorbesc.' Dupa plecarea domnului binevoitor lustragiul nostru ramase pe ganduri. Poate ca intradevar nici unul dintre clientii lui nu il considerase demn sa il puna la curent cu criza financiara. Noroc cu domnul cel prietenos care ii voia binele. Asa ca lustragiul a inceput sa ia masuri incat sa nu fie luat pe nepregatite de criza financiara. Pentru inceput folosea mai putina crema de pantofi si mai de proasta calitate. Apoi a inceput sa aloce mai putin timp fiecarui client - dupa cum se spune, 'time is money'. A inceput sa socializeze mai putin cu acestia, criza e criza, nu mai e timp de 'smalltalk'. Preocupat de criza financiara devenise ingandurat, tacut si isi facea treaba de mantuiala. Asa ca incetul cu incetul clientii care fideli carora le placeau veselia si calitatea muncii lustragiului au inceput sa se rareasca. Iar lustragiul nostru cu fiecare client pierdut era multumit intr-un fel ciudat ca domnul cel binevoitor a avut dreptate. "Ce m-as fi facut daca expertul nu m-ar fi prevenit la timp? Acum as fi fost probabil luat pe nepregatite de criza financiara."
Un barbat si o femeie erau casatoriti de peste 60 de ani. Ei impartaseau totul si discutau despre orice. Nu aveau secrete unul fata de celalalt, cu exceptia unei cutii de pantofi pe care femeia o tinea pe dulapul ei de haine, si, despre care l-a atentionat pe sotul ei sa nu o deschida sau sa intrebe de ea vreodata. In toti acei ani, el nici nu s-a gindit la cutie, dar intr-o zi, batrinica se imbolnavi foarte tare si doctorii ziceau ca nu prea mai are sanse sa traiasca. Incercind sa puna toate lucrurile in ordine, batrinelul a luat cutia de pantofi de pe dulap si a pus-o linga patul sotiei sale.. Era si ea de acord ca venise timpul sa afle si sotul ei ce era in acea cutie. Cind a deschis-o, in cutie erau doua papusi crosetate si o gramada de bani, in total vreo 25.000 de dolari. El a intrebat-o despre continutul acestei cutii. „Cind ne-am casatorit, zise ea, bunica mea mi-a spus ca secretul unei casatorii este sa nu te certi niciodata. Spunea ca intotdeauna cind ma suparam pe tine, sa tac din gura si sa crosetez o papusica...” Batrinelul era atit de impresionat, incat abia isi putea stapani lacrimile. Doar doua papusi erau in cutie! Ea fusese suparata numai de doua ori in toti acesti ani in care au trait impreuna. Nu mai putea de fericit! „Iubito, spuse el, inteleg existenta papusilor, dar toti acesti bani?” ”Oh, zise ea, acestia sunt banii pe care i-am obtinut din vinzarea papusilor...
Intr-o zi, vecinul nostru de bloc si-a luat un aparat de aer conditionat. Era un zaduf ingrozitor, dar noi n-aveam aparat de aer conditionat si nici bani ca sa ne cumparam unul. Sufeream de caldura si de invidie. Aveam insa o biblioteca. Ne-am uitat in ea si am scos cugetarile lui Seneca. Am citit de acolo o pagina-doua despre bine si sensul vietii si, desi cald tot ne era, nu l-am mai invidiat pe vecin. Ceva mai tarziu, vecinul si-a deschis un butic si a inceput sa umble imbracat la costum la patru ace. Noi - tot cu blugi. Nu-i nimic - ne-am zis linistiti, citind un capitol din Etica lui Spinoza. Apoi vecinul a aparut deodata intr-un Megane argintiu. Noi n-aveam nici bicicleta, dar l-am dispretuit citind din Phaidon al lui Platon. Mai tarziu, vecinul a schimbat Meganul pe Mertan. Nu ne-a pasat, caci si noi il schimbaseram deja pe Platon cu Aristotel. Si-a luat si un 4x4, cel mai mare de pe strada. Noi l-am luat pe Marcus Aurelius, care ne-a facut sa zambim impacati. A mai trecut o vreme si vecinul si-a luat nevasta noua: blonda, frumoasa, tanara. Noi - tot cu cea veche, dar am luat Evanghelia dupa Ioan. Vecinul si-a imbracat soata cu o garderoba intreaga si cu blanuri, basca bijuteriile. Noi ne-am imbracat spiritul citind din Eclesiast. In fine, vecinul s-a mutat intr-o vila la sosea cu gard mare, bodigarzi si piscina. Am rezistat si de data aceasta eroic citind Richard III. A urmat o a doua vila - la munte. Dupa ce am vazut-o, ne-am consolat cu Macbeth. O a treia - la mare: am recurs la Invierea lui Tolstoi, al carei efect l-am consolidat cu Ghilgames, Ghandi si Declaratia de iubire a luiGabriel Liiceanu. Ne-am simtit cu mult mai bine. L-au dat la televizor la o emisiune foarte populara. Ne-am stapanit emotia cu oportie de Caragiale. L-au dat a doua oara cu mare succes: am fi suferit daca nu ne-ar fi ajutat Ananda Coomarasvamy, Cartea lui Iov si Cazul Wagner al luiNietzsche. Asa a trecut ceva mai mult timp... Vecinul isi lua case, masini, iahturi, gagici. Noi raspundeam cu Balzac, Thomas Mann, Hegel, Berdiaev. Lupta era stransa, dar echilibrata. In sfarsit, intr-o zi l-au aratat cu catuse la maini, umflat de PNA. Am rasfoit atunci fericiti Apocalipsul. Dar peste vreo doua saptamani, vecinul nostru era eliberat si chiar si-a anuntat candidatura pe listele unui partid majoritar.. Scarbiti, ne-am uitat in biblioteca. N-am mai vazut nimic. Ne-am uitat pentru a doua oara. Nu ne-a venit sa credem. Pentru a treia oara ne-am uitat cu atentie. Acelasi rezultat: citiseram toate cartile. Si atunci ne-a cuprins invidia...
„Cele 23 răspunsuri ale Maicii Tereza de Calcuta 1. Care este cea mai frumoasă zi ? - Astăzi 2. Care este cel mai uşor lucru de făcut ? - Să greşeşti 3. Care este cel mai mare obstacol ? - Teama 4. Care este cea mai mare greşeală ? - Abandonul 5. Care este rădăcina tuturor relelor ? - Egoismul 6. Care este distracţia cea mai plăcută ? - Munca 7. Care este cea mai grea înfrângere ? - Descurajarea 8. Cine sunt cei mai buni profesori ? - Copiii 9. Care este cea dintâi necesitate ? - Să comunici 10. Ce anume te face cel mai fericit ? - Să fii util celorlalţi 11. Care este cel mai mare mister ? - Moartea 12. Care este cel mai rău defect ? - Proasta dispoziţie 13. Care este omul cel mai periculos ? - Mincinosul 14. Care este sentimentul cel mai păgubos ? - Ranchiuna 15. Care este cel mai frumos cadou ? - Iertarea 16. Care este lucrul cel mai necesar ? - Căminul 17. Care este drumul cel mai scurt ? - Calea cea dreaptă 18. Care este cea mai importantă senzaţie ? - Pacea interioară 19. Care este cea mai eficientă apărare ? - Optimismul 20. Care este cea mai mare satisfacţie ? - Datoria împlinită 21. Care este cea mai puternică forţă din lume ? - Credinţa 22. Care sunt persoanele cel mai necesare ? - Părinţii 23. Care este cel mai frumos lucru dintre toate ? - Dragostea ”
Proverbe chinezeşti Sunt necesari doi ani ca să înveţi să vorbeşti şi toată viaţa ca să înveţi să taci. Nu vă înghesuiţi în faţă, dar nici nu rămâneţi în urmă. Averea este pentru viaţă ceea ce este roua pentru iarbă. Drumul datoriei este întotdeauna aproape, însă omul îl caută departe de el. Lasă întotdeauna un mic loc greşelii. Nefericirea nu intră niciodată decât prin uşa pe care i-o laşi deschisă. Lumea este o mare, inima noastră un mal. Este deştept cel care îi cunoaşte pe ceilalţi. Cunoaşterea propriei ignoranţe este cea mai bună parte a cunoaşterii. Inimile cel mai apropiate nu sunt acelea care se ating. Să fii om este uşor, să fii un om este dificil. Nu vă temeţi să fiţi lenţi, temeţi-vă să rămâneţi în urmă. Cel care pune o întrebare poate fi prost cinci minute, cel care nu o pune este toată viaţa. Poarta închisă cel mai bine este cea care nu poate fi lăsată deschisă. Oricât de ageră îţi este privirea, tot nu poţi niciodată să îţi vezi spatele. Uneori, mai mult valorează critica unui singur om decât asentimentul a o mie de oameni. Apa revărsată e greu de adus înapoi. Cel ce are dreptate, n-are nevoie să ridice vocea. Dacă nu vrei să se ştie, e mai bine să n-o faci. Un prieten este un drum, un duşman este un zid.
Un ateu se plimba prin padure minunandu-se de frumusetile naturii: Ce copaci impresionanti! Ce rauri cristaline! Ce animale frumoase! La un moment dat, in timp ce se relaxa, omul aude in spatele lui zgomote ciudate. Cand se intoarce vede un urs ca-n povesti: mare, frumos, sanatos si cu pofta de mancare. Ingrozit, ateul o ia la fuga, insa ursul avea conditie fizica asa ca il urmeaza constiincios.... Tipul era atat de ingrozit incat la un moment dat se impiedica si cade. Ursul il apucase deja de un picior asa ca omul, paralizat de frica, racneste: - Doamneeee!!!.. In secunda urmatoare, timpul se opri, ursul ingheta in pozitia in care se afla, padurea ramase neclintita si o lumina se revarsa din cer. Tipul, socat, auzi o voce: - Mi-ai negat existenta toata viata, le-ai explicat si altora ca sunt un mit, ai pus toata creatia Mea pe seama intamplarii cosmice... vrei acum sa te salvez? Pot eu sa te consider credincios cu adevarat? Ateul se uita fix in lumina si raspunse: - As fi ipocrit sa Iti cer brusc sa ma consideri credincios, dar poate ai reusi intr-un fel sa devina ursul crestin? - Foarte bine, raspunse vocea. Lumina disparu, zgomotul padurii reveni. Ursul il elibera din ghearele sale, isi impreuna labele din fata si spuse: - Doamne, binecuvinteaza aceste bucate.Amin
„Activitatea învinge frigul, repausul învinge căldura” Lao Tse „Toţi suntem în vizită în acest moment şi loc. Suntem doar în trecere. Am venit să observăm, să învăţăm, să creştem, să iubim şi să ne întoarcem acasă.” Zicătoare aborigenă australiană „La început sunt mici, dar în curgerile lor devin mai puternice şi mai profunde, şi odată ce au pornit, nu mai fac în niciun fel, cale-ntoarsă. Aşa se întâmplă cu râurile, cu anii, cu prietenii.” Vechi verset sanscrit „Frumuseţea nu este un atribut al lucrurilor în sine. Există doar în mintea celor care le contemplă.” David Hume „Cei ce visează ziua, cunosc multe lucruri, care le scapă celor care visează doar noaptea.” Edgar Allan Poe
"Problema lumii este că proştii sunt încrezători, iar deştepţii sunt plini de dubii." Bertrand Russel "Istoria ne arată că nimic nu-i aşa de uşor de asuprit şi aşa de greu de emancipat ca ignoranţa. Aşadar ea devine inamicul dublu al civilizaţiei: prin servilitate ea este prada tiraniei, iar prin credulitate ea este duşmanul luminării." Lemuel L.Washburn "Se poate investi foarte multă inteligenţă în ignoranţă." Saul Bellow "Poţi să înoţi toată ziua în Marea Cunoaşterii şi tot să ieşi complet uscat. Majoritatea oamenilor fac astfel." Norman Juster "Cel mai violent element al societăţii este ignoranţa" Emma Goldman "Este imposibil să învingi, într-o discuţie cu un om ignorant." William G. McAdoo "Niciun drog, nici măcar alcoolul, nu provoacă relele fundamentale ale societăţii noastre. Dacă vrem să aflăm care este sursa problemelor noastre n-are rost să testăm prezenţa drogurilor, ci a prostiei, a ignoranţei, a lăcomiei şi a iubirii de putere." P.J. O'Rourke "Dacă eşti sincer nu înseamnă că nu eşti prost." Charles F. Kettering "Nu ignoranţa, ci ignoranţa cu privire la ignoranţă este moartea cunoaşterii." Alfred North Whitehead
„Un om care are un ceas, ştie cât e ora. Un om cu două ceasuri nu e niciodată sigur.” „Privește viața prin parbriz, nu prin geamul din spate al mașinii.” „Oamenii se pot îndoi de ceea ce spui, dar vor crede ceea ce faci.” „Fi bun cu ceilalți când urci pentru că vei avea nevoie de ei la coborâre.” „Nu te explica. Prietenii tăi n-au nevoie de asta, iar dușmanii nu te vor crede.” „În căutarea răzbunării, sapă două morminte — …unul pentru tine.” „Curajul nu e lipsa fricii, ci virtutea de a acționa chiar dacă te temi.” „Cel mai bun mod de a prezice viitorul este să-l creezi.”
"Buturuga mica rastoarna carul mare" spune un vechi proverb românesc care si-a dovedit în repetate rânduri valabilitatea. Se vede treaba ca a ajuns chiar si la urechile unei buturugi adevarate, care s-a si grabit sa-l puna în aplicare. Asa ca atunic când a aparut primul car, s-a si pus în calea lui, sa-l rastoarne, sa-i rupa roata si mai ales sa-l umileasca în public. :twisted: Dar vedeti dumneavoastra, tocmai fusesera vremuri tulburi, cu ploi abundente si întreg drumul era plin de mocirla. Prin urmare, când roata carului a trecut peste buturuga, nu numai ca nu s-a rupt, carul nu s-a rasturnat, dar buturuga a fost complet îndesata în noroi. :shock: Morala: "Sa nu te pui cu unul mare, când nu stii ce pamânt ai sub picioare"
Într-o dimineaţă, stăpânitorul unei cetăţi fu trezit de nişte strigăte care se auzeau din piaţă: „Hai la mere! Mere dulci cum n-aţi mai gustat!”. Ridicându-se indispus din pat şi privind pe fereastră, văzu un târgoveţ ce vindea, într-adevăr, mere, înconjurat de o mulţime de muşterii. „Trebuie să fie tare bune merele alea”, îşi spuse mai-marele cetăţii şi, făcându-i-se poftă, îl chemă pe primul său sfetnic şi îi porunci: „Ia cinci galbeni şi mergi în piaţă să cumperi mere de la târgoveţul acela”. Primul sfetnic îl chemă pe paharnic şi îi spuse: „Uite patru galbeni, du-te şi cumpără mere”. Paharnicul se adresă, la rândul său, stolnicului: „Poftim trei galbeni, de care să cumperi mere de la târgoveţul acela”. Stolnicul îl chemă pe primul străjer, îi dădu doi galbeni şi îl trimise în piaţă. Acesta dădu un galben unui străjer din subordine, iar acela se duse la târgoveţ şi îi luă la rost: „Hei, ce tot strigi aşa ? Ai tulburat somnul mai-marelui cetăţii, iar drept pedeapsă mi-a poruncit să-ţi confisc căruţa asta cu mere”. Zis şi făcut. Întors la şeful său, străjerul se lăudă: „Am făcut un târg nemaipomenit. Cu un galben am cumpărat o jumătate din căruţa cu mere a tărgoveţului”. Primul străjer merse la stolnic: „M-am târguit şi, cu cei doi galbeni pe care mi i-ai dat am reuşit să cumpăr un sac cu mere!”. Stolnicul - repede la paharnic: „Cu trei galbeni am luat o tolbă întreagă cu mere”. Paharnicul dosi jumătate din cantitate şi apoi merse la primul sfetnic: „Iată, cei patru galbeni mi-au ajuns doar pentru o jumătate de tolbă cu mere”. Iar primul sfetnic se înfăţişă dinaintea stăpînitorului cetăţii şi glăsui: „Măria ta, iată, am îndeplinit porunca. Numai că de acei cinci galbeni n-am reuşit să târguiesc decât cinci mere”. Mai-marele cetăţii muşcă dintr-un măr şi cugetă: „Hmmm… Cinci mere pentru cinci galbeni… scump, foarte scump! Şi, cu toate astea, târgoveţul acela avea o mulţime de cumpărători. Înseamnă că lumea o duce bine, are bani. Ia să măresc eu birurile!”
LAURA
Un soldat american,inainte de a pleca pe front, s-a dus la biblioteca si a cerut o carte. Era o carte de poezii. A citit cartea care a avut un impact foarte mare asupra sa. Dar ce l-a impresionat mai mult decat cartea erau comentariile pe care cineva le scrisese pe marginile paginilor. Cartea fusese donata bibliotecii de catre persoana care scrisese comentariile. Asa ca numele si adresa ei erau scrise pe carte. Plecat pe front, a decis sa-i scrie acestei doamne. I-a spus cat de mult l-a impresionat cartea si ce impact au avut comentariile pe care ea le scrisese pe marginile cartii. Si ea i-a scris inapoi. Asa au inceput sa corespondeze si, cu cat isi scriau, relatia lor devenea din ce in ce mai puternica. Intr-una din scrisori, el i-a scris si a rugat-o sa-i trimita o fotografie. Ea i-a spus ca daca se simte apropiat de ea si daca dragostea lui este adevarata, nu va conta cum arata. Asa ca nu i-a trimis nicio fotografie. Cand s-a terminat razboiul si el s-a intors in SUA, si-au dat intalnire in New York, in Grand Central Station. Ca sa se recunoasca, ea l-a rugat sa tina cartea in mana, iar ea va avea un trandafir. Asa ca in acea zi, intr-un loc imens, un soldat venit de pe front, cu o carte in mana cauta o femeie cu un trandafir in mana. Va dati seama ce asteptari avea? Era pe punctul de a-si gasi sufletul pereche, femeia pe care o iubea dar pe care nu o vazuse niciodata. Asteptand, a vazut o fata superba, imbracata intr-o rochie verde, care-l privea atent. Ea s-a indreptat catre el si. era minunata. Era dincolo de orice imaginatie. Iar el s-a uitat si a vazut ca ea nu avea niciun trandafir. Langa el s-a oprit o doamna in varsta. Avea un trandafir in mana. Va puteti imagina? Tanara superba si doamna care nu arata foarte bine, dar cu un trandafir in mana. Si nu era frumoasa, chiar destul de urata si imbatranita. Persoanei cu trandafirul ii stia sufletul de care se indragostise. Asa ca s-a indreptat spre doamna urata cu trandafirul, in timp ce tanara frumoasa s-a oprit la cativa pasi de el, l-a privitsi l-a intrebat: - Vii cu mine soldat? Iar inima lui era sfasiata. Decizii. Alegeri. S-a gandit un minut. Si in timp ce tanara se indeparta de el, el a ales: si-a continut drumul catre persoana in varsta care tinea trandafirul in mana, s-a apropiat de ea si i-a zis: - Buna ziua, si a invitat-o la cina. Iar aceasta i-a spus: - Fiule, nu stiu ce se intampla aici, dar tanara imbracata in verde care tocmai a trecut pe langa tine, m-a rugat sa tin in mana acest trandafir si mi-a spus ca, daca vei veni la mine, sa-ti spun ca te asteapta la restaurant.
LAURA
Un tânăr inteligent, însetat de cunoaştere şi înţelepciune, studiase fizionomia — ştiinţa deducerii temperamentului din înfăţişarea exterioară. Studiile sale, care duraseră şase ani, au avut loc în Egipt şi l-au costat multe sacrificii, departe de casă. Dar, în cele din urmă, îşi termină examenele cu rezultate excelente. Plin de mândrie şi de bucurie călători înapoi acasă. Se uita la toată lumea întâlnită pe drum cu ochii ştiinţei sale şi, pentru a-şi lărgi cunoaşterea, citea expresiile de pe faţa tuturor oamenilor pe care îi întâlnea. Într-o zi întâlni un om a cărui faţă era marcată de şase calităţi: invidie, gelozie, lăcomie, pizmă, zgârcenie şi lipsă de consideraţie. „Dumnezeule, ce expresie monstruoasă! N-am mai văzut şi n-am mai auzit niciodată aşa ceva! Mi-aş putea verifica teoria aici.” În timp ce se gândea la asta, străinul se apropie cu o înfăţişare prietenoasă, binevoitoare şi modestă, spunând : „O, şeicule. E deja foarte târziu şi satul următor e departe. Coliba mea e mică şi întunecoasă. Dar te voi purta pe braţele mele. Ce onoare ar fi pentru mine dacă te-aş putea considera oaspetele meu pentru această seară. Şi ce fericit aş fi în prezenţa ta!” Uimit de aceasta, călătorul se gândi în sine : „Ce uluitor! Ce diferenţă între vorbirea străinului şi îngrozitoarea expresie de pe chipul său!” Acestă revelaţie îl înspăimântă foarte mult. Începu să se îndoiască de lucrurile pe care le învăţase în ultimii şase ani. Ca să fie mai sigur, acceptă invitaţia străinului. Omul îl servi pe învăţat cu ceai, cafea, suc de fructe, pastramă şi pipă. Îşi copleşi oaspetele cu blândeţe, atenţie, bunătate şi politeţe. Timp de trei zile şi trei nopţi, gazda reuşi să îl ţină pe călătorul nostru acolo. În cele din urmă, învăţatul fu capabil să opună rezistenţă politeţii gazdei sale. Decise cu fermitate să îşi continue călătoria. Când veni vremea să plece, gazda îi înmână un plic şi spuse: „O, stăpâne. Iată nota ta de plată” „Ce notă de plată?” întrebă surprins învăţatul. La fel de repede cum îşi poate scoate cineva sabia din teacă, gazda îşi arătă dintr-o dată adevărata sa faţă. Îşi încreţi sprâncenele cu asprime şi strigă cu o voce mânioasă: „Ce nesimţire! Dar ce gândeai, când ai mâncat de toate aici? Ai crezut că este totul gratis?” Auzind aceste cuvinte, învăţatul îşi veni, brusc, în simţiri. Fără să spună un cuvânt, deschise scrisoarea. Acolo văzu că tot ce mâncase şi nu mâncase i se taxa de o sută de ori mai mult. Nu avea nici măcar jumătate din banii ce i se cereau. Forţat de împrejurări, coborî de pe calul său şi i-l dădu gazdei. Apoi îşi scoase hainele de călătorie şi porni pe jos. Ca în extaz, se înclină la fiecare pas. De departe, putea fi auzit spunând : „Mulţumescu-ţi ţie, Doamne, mulţumescu-ţi ţie, Doamne. Cei şase ani de studiu n-au fost în van!”
LAURA
"A fost odata ca niciodata un biet lustragiu care isi castiga existenta, da, ati ghicit, lustruind pantofii domnilor care intrau si ieseau dintr-o cladire impozanta din centru. Niciodata nu stiuse exact ce cladire este aceea in fata careia lucra de ani de zile, poate ere o banca, poate era o bursa, poate vreun minister important, insa domnii bine imbracati care intrau acolo opreau adeseori la el pentru a-si lustrui pantofii. Lustragiul nostru era priceput in ceea ce facea, folosea numai crema de pantofi de cea mai buna calitate si era vesel si optimist. Intr-un cuvant era multumit cu munca lui, iar clientii lui la fel, asteptandu-si rabdatori randul la lustruit. Intr-o zi insa s-a oprit la el un client nou, mai deosebit de ceilalti care l-a intrebat prietenos: 'Ce faci aici? Ce-i cu tine asa de vesel? Nu ti-a spus nimeni de criza financiara?' Ce-i drept nu-i spusese nimeni, nici unul dintre domnii aceia bine imbracati care intrau in banca sau ce-o fi fost acolo, probabil toti la curent cu criza. 'Poate nu le pasa de tine sau poate n-au avut suflet sa iti spuna, insa criza financiara e pe drum si ne va afecta absolut pe toti, nu va scapa nimeni, nici macar tu un biet lustragiu. Asa ca daca ai un dram de minte iti iei masuri din timp, ca sa nu fi luat pe nepregatite. Aceasta e meseria mea, sunt expert, stiu ce vorbesc.' Dupa plecarea domnului binevoitor lustragiul nostru ramase pe ganduri. Poate ca intradevar nici unul dintre clientii lui nu il considerase demn sa il puna la curent cu criza financiara. Noroc cu domnul cel prietenos care ii voia binele. Asa ca lustragiul a inceput sa ia masuri incat sa nu fie luat pe nepregatite de criza financiara. Pentru inceput folosea mai putina crema de pantofi si mai de proasta calitate. Apoi a inceput sa aloce mai putin timp fiecarui client - dupa cum se spune, 'time is money'. A inceput sa socializeze mai putin cu acestia, criza e criza, nu mai e timp de 'smalltalk'. Preocupat de criza financiara devenise ingandurat, tacut si isi facea treaba de mantuiala. Asa ca incetul cu incetul clientii care fideli carora le placeau veselia si calitatea muncii lustragiului au inceput sa se rareasca. Iar lustragiul nostru cu fiecare client pierdut era multumit intr-un fel ciudat ca domnul cel binevoitor a avut dreptate. "Ce m-as fi facut daca expertul nu m-ar fi prevenit la timp? Acum as fi fost probabil luat pe nepregatite de criza financiara."
LAURA
Un barbat si o femeie erau casatoriti de peste 60 de ani. Ei impartaseau totul si discutau despre orice. Nu aveau secrete unul fata de celalalt, cu exceptia unei cutii de pantofi pe care femeia o tinea pe dulapul ei de haine, si, despre care l-a atentionat pe sotul ei sa nu o deschida sau sa intrebe de ea vreodata. In toti acei ani, el nici nu s-a gindit la cutie, dar intr-o zi, batrinica se imbolnavi foarte tare si doctorii ziceau ca nu prea mai are sanse sa traiasca. Incercind sa puna toate lucrurile in ordine, batrinelul a luat cutia de pantofi de pe dulap si a pus-o linga patul sotiei sale.. Era si ea de acord ca venise timpul sa afle si sotul ei ce era in acea cutie. Cind a deschis-o, in cutie erau doua papusi crosetate si o gramada de bani, in total vreo 25.000 de dolari. El a intrebat-o despre continutul acestei cutii. „Cind ne-am casatorit, zise ea, bunica mea mi-a spus ca secretul unei casatorii este sa nu te certi niciodata. Spunea ca intotdeauna cind ma suparam pe tine, sa tac din gura si sa crosetez o papusica...” Batrinelul era atit de impresionat, incat abia isi putea stapani lacrimile. Doar doua papusi erau in cutie! Ea fusese suparata numai de doua ori in toti acesti ani in care au trait impreuna. Nu mai putea de fericit! „Iubito, spuse el, inteleg existenta papusilor, dar toti acesti bani?” ”Oh, zise ea, acestia sunt banii pe care i-am obtinut din vinzarea papusilor...
LAURA
Intr-o zi, vecinul nostru de bloc si-a luat un aparat de aer conditionat. Era un zaduf ingrozitor, dar noi n-aveam aparat de aer conditionat si nici bani ca sa ne cumparam unul. Sufeream de caldura si de invidie. Aveam insa o biblioteca. Ne-am uitat in ea si am scos cugetarile lui Seneca. Am citit de acolo o pagina-doua despre bine si sensul vietii si, desi cald tot ne era, nu l-am mai invidiat pe vecin. Ceva mai tarziu, vecinul si-a deschis un butic si a inceput sa umble imbracat la costum la patru ace. Noi - tot cu blugi. Nu-i nimic - ne-am zis linistiti, citind un capitol din Etica lui Spinoza. Apoi vecinul a aparut deodata intr-un Megane argintiu. Noi n-aveam nici bicicleta, dar l-am dispretuit citind din Phaidon al lui Platon. Mai tarziu, vecinul a schimbat Meganul pe Mertan. Nu ne-a pasat, caci si noi il schimbaseram deja pe Platon cu Aristotel. Si-a luat si un 4x4, cel mai mare de pe strada. Noi l-am luat pe Marcus Aurelius, care ne-a facut sa zambim impacati. A mai trecut o vreme si vecinul si-a luat nevasta noua: blonda, frumoasa, tanara. Noi - tot cu cea veche, dar am luat Evanghelia dupa Ioan. Vecinul si-a imbracat soata cu o garderoba intreaga si cu blanuri, basca bijuteriile. Noi ne-am imbracat spiritul citind din Eclesiast. In fine, vecinul s-a mutat intr-o vila la sosea cu gard mare, bodigarzi si piscina. Am rezistat si de data aceasta eroic citind Richard III. A urmat o a doua vila - la munte. Dupa ce am vazut-o, ne-am consolat cu Macbeth. O a treia - la mare: am recurs la Invierea lui Tolstoi, al carei efect l-am consolidat cu Ghilgames, Ghandi si Declaratia de iubire a luiGabriel Liiceanu. Ne-am simtit cu mult mai bine. L-au dat la televizor la o emisiune foarte populara. Ne-am stapanit emotia cu oportie de Caragiale. L-au dat a doua oara cu mare succes: am fi suferit daca nu ne-ar fi ajutat Ananda Coomarasvamy, Cartea lui Iov si Cazul Wagner al luiNietzsche. Asa a trecut ceva mai mult timp... Vecinul isi lua case, masini, iahturi, gagici. Noi raspundeam cu Balzac, Thomas Mann, Hegel, Berdiaev. Lupta era stransa, dar echilibrata. In sfarsit, intr-o zi l-au aratat cu catuse la maini, umflat de PNA. Am rasfoit atunci fericiti Apocalipsul. Dar peste vreo doua saptamani, vecinul nostru era eliberat si chiar si-a anuntat candidatura pe listele unui partid majoritar.. Scarbiti, ne-am uitat in biblioteca. N-am mai vazut nimic. Ne-am uitat pentru a doua oara. Nu ne-a venit sa credem. Pentru a treia oara ne-am uitat cu atentie. Acelasi rezultat: citiseram toate cartile. Si atunci ne-a cuprins invidia...
LAURA
„Cele 23 răspunsuri ale Maicii Tereza de Calcuta 1. Care este cea mai frumoasă zi ? - Astăzi 2. Care este cel mai uşor lucru de făcut ? - Să greşeşti 3. Care este cel mai mare obstacol ? - Teama 4. Care este cea mai mare greşeală ? - Abandonul 5. Care este rădăcina tuturor relelor ? - Egoismul 6. Care este distracţia cea mai plăcută ? - Munca 7. Care este cea mai grea înfrângere ? - Descurajarea 8. Cine sunt cei mai buni profesori ? - Copiii 9. Care este cea dintâi necesitate ? - Să comunici 10. Ce anume te face cel mai fericit ? - Să fii util celorlalţi 11. Care este cel mai mare mister ? - Moartea 12. Care este cel mai rău defect ? - Proasta dispoziţie 13. Care este omul cel mai periculos ? - Mincinosul 14. Care este sentimentul cel mai păgubos ? - Ranchiuna 15. Care este cel mai frumos cadou ? - Iertarea 16. Care este lucrul cel mai necesar ? - Căminul 17. Care este drumul cel mai scurt ? - Calea cea dreaptă 18. Care este cea mai importantă senzaţie ? - Pacea interioară 19. Care este cea mai eficientă apărare ? - Optimismul 20. Care este cea mai mare satisfacţie ? - Datoria împlinită 21. Care este cea mai puternică forţă din lume ? - Credinţa 22. Care sunt persoanele cel mai necesare ? - Părinţii 23. Care este cel mai frumos lucru dintre toate ? - Dragostea ”
LAURA
Proverbe chinezeşti Sunt necesari doi ani ca să înveţi să vorbeşti şi toată viaţa ca să înveţi să taci. Nu vă înghesuiţi în faţă, dar nici nu rămâneţi în urmă. Averea este pentru viaţă ceea ce este roua pentru iarbă. Drumul datoriei este întotdeauna aproape, însă omul îl caută departe de el. Lasă întotdeauna un mic loc greşelii. Nefericirea nu intră niciodată decât prin uşa pe care i-o laşi deschisă. Lumea este o mare, inima noastră un mal. Este deştept cel care îi cunoaşte pe ceilalţi. Cunoaşterea propriei ignoranţe este cea mai bună parte a cunoaşterii. Inimile cel mai apropiate nu sunt acelea care se ating. Să fii om este uşor, să fii un om este dificil. Nu vă temeţi să fiţi lenţi, temeţi-vă să rămâneţi în urmă. Cel care pune o întrebare poate fi prost cinci minute, cel care nu o pune este toată viaţa. Poarta închisă cel mai bine este cea care nu poate fi lăsată deschisă. Oricât de ageră îţi este privirea, tot nu poţi niciodată să îţi vezi spatele. Uneori, mai mult valorează critica unui singur om decât asentimentul a o mie de oameni. Apa revărsată e greu de adus înapoi. Cel ce are dreptate, n-are nevoie să ridice vocea. Dacă nu vrei să se ştie, e mai bine să n-o faci. Un prieten este un drum, un duşman este un zid.
LAURA
Un ateu se plimba prin padure minunandu-se de frumusetile naturii: Ce copaci impresionanti! Ce rauri cristaline! Ce animale frumoase! La un moment dat, in timp ce se relaxa, omul aude in spatele lui zgomote ciudate. Cand se intoarce vede un urs ca-n povesti: mare, frumos, sanatos si cu pofta de mancare. Ingrozit, ateul o ia la fuga, insa ursul avea conditie fizica asa ca il urmeaza constiincios.... Tipul era atat de ingrozit incat la un moment dat se impiedica si cade. Ursul il apucase deja de un picior asa ca omul, paralizat de frica, racneste: - Doamneeee!!!.. In secunda urmatoare, timpul se opri, ursul ingheta in pozitia in care se afla, padurea ramase neclintita si o lumina se revarsa din cer. Tipul, socat, auzi o voce: - Mi-ai negat existenta toata viata, le-ai explicat si altora ca sunt un mit, ai pus toata creatia Mea pe seama intamplarii cosmice... vrei acum sa te salvez? Pot eu sa te consider credincios cu adevarat? Ateul se uita fix in lumina si raspunse: - As fi ipocrit sa Iti cer brusc sa ma consideri credincios, dar poate ai reusi intr-un fel sa devina ursul crestin? - Foarte bine, raspunse vocea. Lumina disparu, zgomotul padurii reveni. Ursul il elibera din ghearele sale, isi impreuna labele din fata si spuse: - Doamne, binecuvinteaza aceste bucate.Amin
LAURA
„Activitatea învinge frigul, repausul învinge căldura” Lao Tse „Toţi suntem în vizită în acest moment şi loc. Suntem doar în trecere. Am venit să observăm, să învăţăm, să creştem, să iubim şi să ne întoarcem acasă.” Zicătoare aborigenă australiană „La început sunt mici, dar în curgerile lor devin mai puternice şi mai profunde, şi odată ce au pornit, nu mai fac în niciun fel, cale-ntoarsă. Aşa se întâmplă cu râurile, cu anii, cu prietenii.” Vechi verset sanscrit „Frumuseţea nu este un atribut al lucrurilor în sine. Există doar în mintea celor care le contemplă.” David Hume „Cei ce visează ziua, cunosc multe lucruri, care le scapă celor care visează doar noaptea.” Edgar Allan Poe
LAURA
"Problema lumii este că proştii sunt încrezători, iar deştepţii sunt plini de dubii." Bertrand Russel "Istoria ne arată că nimic nu-i aşa de uşor de asuprit şi aşa de greu de emancipat ca ignoranţa. Aşadar ea devine inamicul dublu al civilizaţiei: prin servilitate ea este prada tiraniei, iar prin credulitate ea este duşmanul luminării." Lemuel L.Washburn "Se poate investi foarte multă inteligenţă în ignoranţă." Saul Bellow "Poţi să înoţi toată ziua în Marea Cunoaşterii şi tot să ieşi complet uscat. Majoritatea oamenilor fac astfel." Norman Juster "Cel mai violent element al societăţii este ignoranţa" Emma Goldman "Este imposibil să învingi, într-o discuţie cu un om ignorant." William G. McAdoo "Niciun drog, nici măcar alcoolul, nu provoacă relele fundamentale ale societăţii noastre. Dacă vrem să aflăm care este sursa problemelor noastre n-are rost să testăm prezenţa drogurilor, ci a prostiei, a ignoranţei, a lăcomiei şi a iubirii de putere." P.J. O'Rourke "Dacă eşti sincer nu înseamnă că nu eşti prost." Charles F. Kettering "Nu ignoranţa, ci ignoranţa cu privire la ignoranţă este moartea cunoaşterii." Alfred North Whitehead
LAURA
„Un om care are un ceas, ştie cât e ora. Un om cu două ceasuri nu e niciodată sigur.” „Privește viața prin parbriz, nu prin geamul din spate al mașinii.” „Oamenii se pot îndoi de ceea ce spui, dar vor crede ceea ce faci.” „Fi bun cu ceilalți când urci pentru că vei avea nevoie de ei la coborâre.” „Nu te explica. Prietenii tăi n-au nevoie de asta, iar dușmanii nu te vor crede.” „În căutarea răzbunării, sapă două morminte — …unul pentru tine.” „Curajul nu e lipsa fricii, ci virtutea de a acționa chiar dacă te temi.” „Cel mai bun mod de a prezice viitorul este să-l creezi.”
LAURA
"Buturuga mica rastoarna carul mare" spune un vechi proverb românesc care si-a dovedit în repetate rânduri valabilitatea. Se vede treaba ca a ajuns chiar si la urechile unei buturugi adevarate, care s-a si grabit sa-l puna în aplicare. Asa ca atunic când a aparut primul car, s-a si pus în calea lui, sa-l rastoarne, sa-i rupa roata si mai ales sa-l umileasca în public. :twisted: Dar vedeti dumneavoastra, tocmai fusesera vremuri tulburi, cu ploi abundente si întreg drumul era plin de mocirla. Prin urmare, când roata carului a trecut peste buturuga, nu numai ca nu s-a rupt, carul nu s-a rasturnat, dar buturuga a fost complet îndesata în noroi. :shock: Morala: "Sa nu te pui cu unul mare, când nu stii ce pamânt ai sub picioare"
Abonați-vă la:
Postări (Atom)